Finita la commedia pentru Crin Antonescu

Cele mai rele previziuni s-au adeverit, cu și despre Antonescu. Am luptat și am argumentat împotriva a ceea ce credeam că sunt teorii conspiraționiste despre sabotajul permanent efectuat de Crin Antonescu în USL și mai pe urmă în propiul partid. S-a dovedit că am fost prea încrezători și că nici în politică nu iese fum fără foc. Toate cele afirmate despre Crin Antonescu erau adevărate, unele atât de șocante încât le ignoram când intrau pe surse. În plină perioadă de glorie a USL, când cerea imperativ „belirea” politică a președintelui, ca să bucure populist electoratul, profesorașul acesta dubios și intrigant își făcea mutările secrete, în țară și mai ales peste hotare. Când partenerul său de alianță, Victor Ponta, s-a dovedit vocea rațiunii, atrăgându-i în repetate rânduri că orice continuare a conflictului politic din 2012 cu președintele ar fi permis izolarea fatală a României, blocarea finanțărilor externe și aruncarea țării în haos economic și instituțional, Crin Antonescu a speculat situația fără ezitare, mânjindu-și coechipierul și șantajându-l public.

Să-i spună lui Victor Ponta, singurul său aliat, care l-a sprijinit chiar și împotriva PSD uneori, că o să-l regrete pe Băsescu, a fost o mojicie fără seamăn. Păcat că Antonescu nu mai are niciun fel de viitor politic în față, pentru că ar fi ajuns să-l regrete el pe Victor Ponta, mai mult ca sigur.

Despre Antonescu, cea mai urâtă previziune, tristă dar nespusă la nervi, a fost cea a lui Liviu Dragnea, care a presimțit și a spus cu amărăciune că Antonescu va fi ”nimic, un simplu pieton”. Iată că cel care-l execută este chiar partenerul său cel mai apropiat, protejatul fost-edil al Sibiului, cel pentru care ex-liderul PNL a făcut tot: de la dispense de vechime în partid până la pus bețe-n roțile alianței USL. Cristoiu, această cobe jurnalistică modernă, a descris cel mai bine relația de finiș dintre cei doi: Klaus Iohannis s-a dovedit un călău duios pentru Antonescu.

Pentru PNL, Iohannis nu este o rezolvare, ci o complicare a problemei. Liberalii onești trebuie să procedeze de urgență la organizarea unui Congres al partidului care să fie mai înainte de toate liber și lipsit de orice manipulări. Camarila antonesciană moștenită la cheie de Iohannis va face absolut totul să deturneze intențiile purificatoare prin care sistemul imunitar al partidului va încerca să lămurească câteva chestiuni, o condiție necesară dar nu și suficientă pentru însănătoșirea PNL.

Nu vrem să intrăm în discuții partizane, pro USL reșapată. Poate că e chiar prea târziu. Dar liberalii trebuie să pună piciorul în prag și să lămurească cum este posibil ca într-un partid, care este considerat elementul democrației politice, să apară și să fie impuse mentalități și procedee antidemocratice. Cum a fost posibilă confiscarea și anularea dezbaterii libere chiar în interiorul unui partid cu puternice tradiții în slujba democrației? Cum este posibil ca un nou venit, posibilă iudă politică să primească dispensa de vechime și binecuvântarea lui Antonescu, în timp ce revenirea unui senior ca Tăriceanu, membru fondator al partidului, este blocată de la vârf?

Mai are vreo șansă de supraviețuire politică PNL, oricât de grea și lungă va fi convalescența? Vom afla cu siguranță la congres, acolo unde se va vedea dacă gruparea Tăriceanu sau alta va reuși să scoată frâiele manipulării interne din ghearele gărzii antonesciene care face acum zid în jurul lui Iohannis. Sper dar nu mai cred că liberalii adevărați vor avea puterea să impună judecata dreaptă.

Între Antonescu și Iohannis este o legătură politică evidentă iar răspunderea la sabotarea propriului partid este comună. Testamentul politic al victimei Antonescu este o răzbunare otrăvită și o armă pe care Iohannis o va întoarce curând împotriva PNL. Dacă pentru Antonescu comedia s-a sfârșit, pentru PNL drama continuă...