FUZIUNE PNL-PDL. Marele partid de dreapta - o mare minciună căznită

FUZIUNE PNL-PDL. Pe măsură ce se stinge euforia și dispar accentele festivismului pășunist în urma recentei fuziuni PNL-PDL, se profilează orizonturi cât se poate de înnorate pentru așa-zisa dreaptă reunită. Cei câțiva cu capul pe umeri, care au experiența politică necesară, atât de la liberali, cât și de la democrat-liberali, sunt îngroziți de paradoxul conform căruia cele două formațiuni ies la socoteală mai slăbite împreună decât separat. Nici nu este de mirare, căci mult-trâmbițata fuziune PNL-PDL, care până la urmă s-a dovedit o simplă alianță electorală, destul de problematică, a avut la bază tot felul de motivații personale și interese obscur-dubioase, dar, ca din întâmplare, nu și-a propus niciun obiectiv concret, cuantificabil, electoral.

Citeşte şi: Fuziune PNL-PDL. De ce este fuziunea PNL-PDL o mare minciună

Alianţa Creştin Liberală. Când se adună două partide precum PNL și PDL, în situația lor se impune mai presus de toate trasarea unor directive extrem de precise, inginerești, referitoare la performanța preconizată a formațiunii rezultate. Ah, da, liderii noi drepte s-au lansat în discursuri gonflate, lipsite de argumente convingătoare și care fixau fără excepție un obiectiv pe cât de nebulos, pe atât de irealizabil: dreapta trebuie să câștige alegerile. Ar fi fost de preferat și mult mai sănătos să se facă mai degrabă aritmetica aceea sănătoasă în care ACL să-și propună să obțină un rezultat electoral cel puțin egal cu suma procentelor cu care contribuie fiecare partid la proiectul fuziunii. În schimb, ce să vezi, în loc să aibă o strategie ingenioasă cu perspective sănătoase în turul doi de a determina marea masă a nehotărâților și a celor care au votat cu alții să se ralieze platformei de dreapta, cele două partide nu sunt în stare să-și țină nici propriile electorate, fiind pe minus încă din primul tur de scrutin. Cum și pe baza căror argumente se mai poate vorbi în aceste condiții de un viitor al fuziunii PNL-PDL? Fiind cunoscut efectul psihologic devastator al unei înfrângeri, perspectivele de a menține măcar alianța după pierderea prezidențialelor este foarte puțin probabilă. Fuziunea din care să rezulte acel partid nou și mare, de dreapta – condus de cine, pe ce baze doctrinare? - se transformă într-o banală declarație de intenții, utopică și contradictorie în termeni.

Citeşte şi: Cum fac VASILE BLAGA şi KLAUS IOHANNIS o Alianţă Creştin Liberală întru mulţumirea baronilor

Candidaţi preşedinţie 2014. Pentru analiștii politici, care urmăresc aceste eforturi cu un interes care a început să vireze de ceva vreme în amuzament, proiectul dreptei este compromis de multitudinea de direcții și alternative începute, neterminate și abandonate. Un nou partid major, pe dreapta eșichierului politic, are tot atâtea șanse de reușită precum candidatura uitată a unui Cătălin Predoiu sau cea improbabilă a lui MRU.

Citeşte şi: Candidaţi preşedinţie 2014. De ce votul PNL privind demisia lui TRAIAN BĂSESCU este aproape irelevant