Greşeala pe care o fac creştinii cu BEBELUŞII! ÎNSEMNAREA din ziua a opta!
Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel întreit în Persoane şi are consistenţă personală doar în relaţie sau în dialog cu El. În acest dialog, Dumnezeu îl cheamă pe om pe nume şi, prin aceasta, îl scoate din anonimatul general, aşezându-l în iubirea Lui ca persoană.
Numele dă omului forma lui personală, care este chipul lui Hristos în el. Aşadar, punerea numelui copilului are implicaţii adânci în mântuirea lui. Potrivit tradiţiei bisericeşti, numele copilului se pune în ziua a opta de la naşterea lui. În Molitfelnic există o rugăciune specială la "însemnarea pruncului, când i se pune numele".
Citeşte şi: Ce spune BISERICA despre alegerea NUMELUI!
În a opta zi după naştere, pruncul este adus la biserică de către moaşă pentru a primi nume. El este primit de către preot în pronaos unde se săvârşeşte această rânduială care cuprinde "însemnarea" pruncului în semnul Sfintei Cruci, rugăciunea punerii numelui şi închinarea pruncului înaintea icoanelor Maicii Domnului şi a Mântuitorului din pronaos. "Însemnarea" prin mâna preotului la frunte, la gură şi la piept este o rânduială foarte veche iar rugăciunea, de asemenea, se găseşte în cele mai vechi manuscrise. Acestea se făceau atunci când un necreştin venea şi îşi exprima ferm dorinţa de a deveni membru al Bisericii. Atunci, numele lui se scria într-un catalog al catehumenilor. Rugăciunea face referire specială la sfântul nume al lui Hristos, pe care-l va purta în continuare, numindu-se creştin. Numele primit acum trebuie "să rămână nelepădat de dânsul, când se va uni, la vreme cuvenită, cu Biserica...", adică va primi Botezul, scrie ziarul Bisericii.
Citeşte şI: Ce nu ştiai despre taina BOTEZULUI! Preoţii se feresc să spună ASTA
În epoca apostolică, prezentarea pruncului la biserică avea loc în ziua a opta şi atunci i se dădea şi numele, după modelul Mântuitorului care a fost adus în a opta zi la templu (Luca 2, 21) şi a Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 59-63), dar şi ca o reminescenţă din practica iudaică. Rânduiala aceasta s-a păstrat în toată perioada bizantină. Sfântul Simeon al Tesalonicului menţionează punerea numelui în ziua a opta ca o practică ce se aplica în mod obişnuit: "În ziua a opta se aduce pruncul lui Dumnezeu înaintea uşilor bisericii, căci nu este încă sfinţit prin botez, şi preotul îl însemnează pe acesta la frunte, la gură şi la piept şi-i dă lui nume prin rugăciune sfântă, nume pe care nu-l aveau cei născuţi, cu care se şi botează, căci aceasta s-a făcut şi Domnului, în ziua a opta a fost tăiat împrejur şi a primit numele Iisus. Este pecetluit cu rugăciune sfântă, ca să fie adus Domnului şi însemnat cu semnul crucii la frunte, pentru minte, la gură, pentru cuvânt şi suflare, şi la inimă pentru puterea vieţuirii, scris în cartea vieţii, prin punerea numelui, apoi se înapoiază mamei" (Dialoguri, cap. 59-60).
Este de recomandat ca pruncul să fie adus în a opta zi la Sfânta Biserică, pentru a primi numele ce va fi pecetluit prin primirea Tainei Botezului. De asemenea, este o binecuvântare pentru copil primirea unui nume de sfânt care să-i devină ocrotitor.
Ştirile orei
Dragi credincioşi, sunt Preafericirea Mea Daniel şi în calitate de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române vă înştiinţez că suntem în pragul colapsului: ţara noastră a rămas fără resurse de rahat!
Din cauza sărbatorilor ortodoxe din ultimele săptămâni, rezerva de rahat a României a fost epuizată. Deşi existau câteva diferenţe de opinie între membrii Sfântului Sinod, când a fost vorba de mâncat rahat, cu toţii au ajuns la un consens şi nimeni nu a mai ţinut cont de funcţie, vârstă şi simpatii, toţi aceştia trecând direct la înfulecat.
Trist este faptul că majoritatea credincioşilor nu s-au mulţumit sa consume rahat în timpul slujbelor, ci şi-au luat si câte doi saci pentru acasă. Absolut toţi enoriaşii au mâncat rahat în timpul slujbelor, în timpul discuţiilor de pe marginea străzii şi chiar alături de familiile lor, la chermeze, nunţi, botezuri sau cumetrii.
Pasiunea pentru consumul de rahat s-a răspândit rapid, astfel că o multitudine de preoţi, diaconi, călugari, episcopi si mitropoliţi s-au apucat, la rândul lor, să mănânce rahat. Din păcate pentru ei, zăcămintele de rahat ale României au fost epuizate, astfel că doar printr-o minune va mai fi descoperit vreun zăcământ de rahat care încă n-a fost consumat în această ţară. În acest mod se poate explica de ce, în ultima perioadă, foarte mulţi credincioşi au început să mănânce rahat în afara ţării, chiar si prin moschei, sinagogi si temple.
Cu sufletul plin de speranţa că vom identifica un nou zăcământ de rahat pe teritoriul ţării noastre, astfel încât să nu fie nevoie sa apelăm la importuri şi gândindu-ne cu evlavie la Bântuitorul nostru Iisus, vă spun „Fiţi binecuvântaţi, fiilor”. Doamne ajută!
- Iisus s-a născut din mamă virgină, aceasta fiind fertilizată in vitro de către o fantomă ?
- deţine recordul mondial pentru cea mai lungă perioadă de abstinenţă sexuală şi anume 33 de ani ?
- exceptând faptul că era tâmplar, mai practica iluzionismul, medicina alternativă şi multe alte practici “magice” ?
- inelele lui Saturn sunt de fapt prepuţul lui Iisus, fapt dovedit de teologul Leo Allatius ?
- Biblia afirmă că Iisus era o forma de viaţă neconvenţională, fiind alcătuit din pâine integrală şi vin Chateau Cheval Rouge ?
- îi iubeşte atât de mult pe americani încat a ţinut secret mântuirea sa până în anul 1492 ?
- poate merge pe apă pe care o transformă în vin, pentru ca apoi, prin tranzitivitate, să poată merge şi pe vin ?
- a reuşit să se supună sacrificiului suprem chiar dacă, fiind atotştiutor, cunoştea faptul că după trei zile va învia ?
- a murit şi a înviat de peste 2000 de ori ?
- este primul caz uman confirmat de înălţare/decolare ?
- unul dintre hobby-urile sale este apariţia în visele schizofrenicilor ?
- numele său real este Conchita Wurst ?