Guvernul Ponta abordează cu rigurozitate privatizarea Oltchim
Asumarea privatizărilor este una dintre condiţiile puse României de către FMI pentru continuarea acordului, însă această condiţionare nu înseamnă că privatizările trebuie realizate oricum, oricând şi cu orice preţ.
Guvernul şi-a luat măsuri de precauţie pentru a avea garanţia că privatizarea Oltchim va fi una reuşită şi se va evita situaţia generată de Dan Diaconescu la finalul anului trecut. Astfel, pentru a putea participa la negocierea privind vânzarea Oltchim, potenţialii investitori trebuie să îndeplinească o serie de condiţii: să activeze în industria chimică sau petrochimică, să prezinte cel puțin două scrisori de bonitate bancară emise de bănci de prim rang şi scrisori de recomandare semnate de parteneri cu experienţă.
Abordarea prudentă este justificată fiindcă în joc sunt nu doar interesele economice ale României, ci mai ales locurile de muncă ale câtorva mii de oameni care depind de salariile pe care le încasează de la cel mai mare angajator din judeţul Vâlcea. De aceea, sunt preferabile amânări controlate în loc de privatizări eşuate, în urma cărora ar avea de suferit atât angajaţii respectivelor companii, cât şi statul român.
Pentru România, este esenţial ca privatizările ce urmează a fi realizate să fie unele de succes, astfel încât investitorii care vor prelua companiile să urmărească rentabilizarea acestora şi să ofere garanţii privind locurile de muncă. Răspunderea este foarte mare, iar reprezentanţii guvernului au datoria de a gestiona cu maximă responsabilitate şi rigurozitate viitoarele privatizări.
În acest sens, circul generat de privatizarea Oltchim din cauza modului în care guvernările PDL au programat procedura trebuie evitat. Acesta este, de altfel, principalul motiv pentru care este preferabilă cedarea companiilor unor investitori serioşi în locul unei proceduri rapide, care ar putea avea repercusiuni multiple.
Asumarea privatizărilor este una dintre condiţiile puse României de către FMI pentru continuarea acordului, însă această condiţionare nu înseamnă că privatizările trebuie realizate oricum, oricând şi cu orice preţ. Companii precum Oltchim, CFR Marfă sau Poșta Română prezintă un interes strategic pentru ţara noastră, iar statul nu poate opta pentru varianta de a le vinde fără a solicita angajamente de bonitate din partea celor care le vor prelua.
Pentru Cabinetul Ponta, marea miză în cazul privatizărilor va fi aceea de a găsi echilibrul între cedarea corectă a pachetului majoritar al Oltchim şi acoperirea deficitelor pe care combinatul vâlcean le-a generat în buget. Statul român are datoria să-şi aleagă cu grijă investitorii în companiile pe care le privatizează întrucât aceştia vor avea dubla calitate de investitori şi parteneri. Iar aceasta presupune ca cei care vor câştiga licitaţiile trebuie să aibă capacitatea de a susţine pe termen mediu şi lung investiţiile pe care şi le asumă în România.