Hitler a scăpat VIU după Al Doilea Război mondial. Iată faptele care demonstrează această teorie
La data de 10 iulie 1945, la mai mult de două luni de la terminarea războiului, submarinul german U-530 a capitulat autorităților argentiniene.
Submarinul avea un echipaj de 54 de oameni, echipajul standard era de 18 oameni, iar încărcătura consta în 540 de butoaie cu țigări și stocuri neobișnuit de mari de alimente.
Comandantul avea 25 de ani, secundul avea 22, iar echipajul în medie 25 de ani. Era un echipaj neobișnuit de tânăr, iar când au fost chestionați, s-a aflat că au pretins că nu au rude. Echipajul navei a fost interogat de agenții americani de spionaj, care au suspectat existența unei baze germane în Antarctica.
Citeşte şi: Nebunia puţin ştiută a lui Hitler. Ce plan DIABOLIC dorea să pună în aplicare
Începând cu 1950, au început să circule zvonuri că Hitler a scăpat către o bază secretă de la Polul Sud. Eisenhower a spus referitor la acest zvon, nu am fost capabili să scoatem la iveală o bucățică de dovadă tangibilă că Hitler a murit.
Fostul secretar de stat Jimmy Byrnes, declara în cartea sa Frankly Speaking, în timp ce eram la Postdam, la Conferința celor Patru, Stalin a părăsit scaunul, a venit și a dat noroc cu mine, cu paharul de lichior, într-o manieră prietenoasă. L-am întrebat dacă Hitler a murit, iar el a răspuns că a scăpat fie spre Spania sau Argentina.
În 1943, amiralul Doenitz declara că flota germană de submarine a stabilit un paradis terestru pentru Fuhrer.
Deși nu a specificat locația exactă, revista Bonjour, indică faptul că în 1940, inginerii naziști au început construcția de clădiri care trebuiau să reziste temperaturilor de 60 de grade sub zero.
Ziarul France Soir a publicat următoarea știre. La aproape un an și jumătate după încetarea ostilităților în Europa, baleniera islandeză Juliana a fost oprită de un uriaș vas. Vasele se aflau în Antarctica, când un submarin german s-a ridicat la suprafață și a ridicat steagul naval oficial german de doliu.
Citeşte şi: HITLER: Dezvăluiri SENZAȚIONALE privind un secret păstrat cu sfințenie timp de 70 de ani
Comandantul submarinului a trimis o echipă de îmbarcare, care s-a apropiat de Juliana, într-un șlep de cauciuc. După îmbarcarea pe balenieră, marinarii au cerut căpitanului o parte din stocurile sale de alimente proaspete. Cererea a fost făcută într-un ton ferm de comandă la care rezistența nu era un lucru înțelept. Ofițerul german a vorbit o engleză corectă și a plătit în dolari SUA.
În 1946, baza secretă din Antarctica, Noul Berlin, începea să-și facă cunoscută prezența în spațiul aerian al SUA și Uniunii Sovietice.
Aceste incursiuni erau făcute cu farfuriile zburătoare de înaltă tehnologie nazistă. Acestea puteau să zboare la viteze supersonice și să ajungă în majoritatea orașelor de pe planetă.
În decembrie 1947, amiralul Byrd a condus 4000 de trupe militare din Marea Britanie, SUA, Australia pentru a invada Antarctica.
Deși întreaga expediție a durat cam opt săptămâni, bătălia a durat trei săptămâni, după ce au întâlnit o rezistență dură din partea farfuriilor naziste.
După înfrângerea sa, amiralul Byrd a declarat că Antarctica trebuie înconjurată de un zid de instalații, deoarece reprezintă ultima linie de apărare pentru America.
Când Byrd s-a întors în SUA, a fost spitalizat și nu i s-a mai permis să mai țină conferințe de presă.
În martie 1955, Byrd era la comanda Operațiunii Deepfreeze, pentru explorarea Antarcticii. Atât sovieticii, cât și americanii au împânzit polii cu baze de apărare și detecție, iar între era terenul nimănui, aparținând polilor, unde nu trăia absolut nimeni, sau chiar trăia?
Americanii se prefăceau că se apără de ruși și invers, în realitate se protejau reciproc de Ultimul Batalion Nazist, scrie efemeride.ro.
Naziștii de la baza din Antarctica, se pare că sunt puterea reală din spatele Noii Ordini Mondiale, care a început să se infiltreze în Argentina, Chile, SUA.