INVENȚIE EXTRAORDINARĂ! Magneții VINDECĂ boli foarte grave

Aparatul, care imită splina, a fost deocamdată testat doar pe şobolani, nu pe pacienţi umani. Dispozitivul foloseşte bile magnetice nanoscopice (cu diametre de miimi de milimetru), acoperite cu o proteină sangvină umană concepută genetic, denumită MBL.

Proteina MBL se asociază cu agenţii patogeni şi cu toxinele care pot fi astfel "extrase" din sânge graţie nanobilelor magnetice, care se comportă ca nişte magneţi minusculi.

Odată curăţat, sângele este reintrodus în organism, fără ca structura sa şi gradul său de coagulare să fi fost modificate.

Invenţia, pusă la punct de cercetătorii americani, este destinată tratării infecţiilor sângelui, care afectează circa 18 milioane de persoane pe plan mondial în fiecare an, pentru care rata de deces este de 30-50%.

Microbii care reprezintă cauza acestor infecţii sunt adeseori rezistenţi la antibiotice.

Dacă aparatul se va dovedi eficient şi pe pacienţi umani, el va permite "curăţarea fizică a sângelui, înlăturând o mare varietate de agenţi patogeni şi de toxine", a declarat Donald Ingber, unul dintre autorii acestui studiu, publicat în revista Nature Medicine.

După părerea sa, tratamentul ar putea fi administrat "chiar înainte ca agentul patogen să fie formal identificat şi ca tratamentul cu antibiotic optim să fi fost ales".

El nu exclude ipoteza ca noul tratament "să fie util" într-o bună zi în terapia oferită bolnavilor de Ebola, în măsura în care se va demonstra că proteina MBL este capabilă să se asocieze cu virusul aflat la originea acestui tip de febră hemoragică.

Proteina ar putea, de asemenea, să asocieze cu HIV, virusul care declanşează SIDA, şi cu virusul Marburg, aflat la originea unei alte forme de febră hemoragică, asemănătoare cu Ebola.

În studiul lor, cercetătorii americani au infectat mai mulţi şoareci cu două bacterii -stafilococul auriu şi Escherichia coli - şi au reuşit să retragă 90% dintre bacterii din sângele lor graţie noii lor invenţii.

Cercetătorii spun că atunci când au injectat "o doză letală" de endotoxină (o toxină situată în membrana externă a anumitor bacterii), ei au reuşit, de asemenea, să amelioreze "într-o manieră semnificativă" rata de supravieţuire a animalelor.

Donald Ingber consideră însă că va fi nevoie de mai mulţi ani de experimente pe animale mai mari şi pe oameni, înainte ca tratamentul să fie aprobat şi distribuit pe scară largă în spitale.