Iohannis a avut întotdeauna probleme de loialitate față de susținătorii săi

Alegeri prezidenţiale 2014. Nu a început campania prezidențială încă și candidatul ”minune” al alianței PNL+PDL se erodează galopant, comițând o eroare după cealaltă. La cum stă situația în momentul de față, un singur candidat din partea dreptei s-ar putea eroda cu o rapiditate asemănătoare: Elena Udrea.

Preocupat să nu intre în gura presei, candidatul Iohannis a reușit să-și rezerve al doilea titlu de mare absent al PNL, după Crin Antonescu. Problema însă a devenit gravă în ultima perioadă, marcată de inundații catastrofale în provincie, căci degeaba a scăpat fără explicații date pe procesul cu ANI sau pe problema caselor din Sibiu dacă, în paralel, a lăsat impresia că nu-i pasă și nu-l preocupă problemele cu care se confruntă oamenii.

Citeşte şi: Îi este ruşine lui Iohannis de propriul nume?

Dincolo de îndatoririle care-i revin lui Victor Ponta, care este nevoit să gestioneze astfel de calamități din postura de premier, bunul simț dictează cel puțin o luare de poziție și din partea celorlalți candidați. Este, dacă vreți, un semnal despre cum înțelege fiecare să acționeze ca președinte ales, după alegeri.

Din absența lui Ioahannis s-a înțeles că n-a găsit resurse nici măcar de un comunicat prin care să-și exprime compasiunea față de cei afectați de inundații, aceeași care se presupune că îl vor investi la urne cu încrederea lor, în iarnă. Este greu de estimat raționamentul care poate sta în spatele unei astfel de decizii surprinzătoare, de non-combat electoral. Sigur, oficial se va găsi o Alina Gorghiu care să ne explice că nefiind încă lansat oficial în cursă, domnul Iohannis nu este nevoit să lanseze astfel de mesaje. Un astfel de raționament este remarcabil prin faptul că nu reușește să repare prejudiciul major de imagine, deși logic este corect.

Citeşte şi: Pe cine vede Elena Udrea în turul II la prezidenţiale

Klaus Ioahannis mai are o vulnerabilitate care-i corodează intens candidatura – este vorba la raportarea sa la Traian Băsescu – care vulnerabilitate s-a agravat în prezent mai ales după ce colegii săi de partid și de alianță au pus problema raportării la președinte, fără să ajungă la un numitor comun. Atât din partea PNL cât și din partea PDL se aud opinii împărțite referitoare la Traian Băsescu. Unii lideri – mai ales din PNL- ar dori o delimitare clară și favorabilă din punct de vedere electoral, pentru ceilalți – mai ales din PDL – Traian Băsescu fiind încă un subiect mult prea sensibil, pe care l-ar prefera ascuns sub covor. Peștele relației cu președintele s-a împuțit – cum altfel -de la cap și este clar că PDL nu poate rezolva o problemă pe care o ignoră voit chiar liderul Vasile Blaga. Acesta nu a găsit niciodată o modalitate optimă prin care să se delimiteze de regimul Băsescu, fără să-și asume și partea sa de vină, ca reprezentant marcant al aceluiași regim.

Lucrurile se complică și pe măsură ce Klaus Iohannis însuși are o atitudine contradictorie: cât timp preia papagalicește mesajele președintelui Băsescu, referitor la reducerea CAS de pildă, dar le contrazice când afirmă tot el că politica fiscală trebuie să conducă politica bugetară, nu invers. Prin astfel de precizări Iohannis susține practic în programul său că sustenabilitatea unei măsuri e o problemă secundară, exact în extrema propriilor mesaje lansate ca ”repetor” al mesajelor lui Traian Băsescu, pe tema reducerii CAS.

Citeşte şi: Candidaţi preşedinţie 2014. Vrea KLAUS IOHANNIS să fie preşedintele tuturor românilor?

Dar vulnerabilitatea majoră a lui Iohannis pe subiectul relației sale (prea bune) cu Traian Băsescu nu datează de ieri, de alaltăieri. Sunt consemnate în presă interviurile sale încă din 2009, în care Iohannis evită până și cea mai vagă referire ostilă la președinte, deși la vremea aceea primarul Iohannis era sprijinit de PSD, de PNL și UDMR, iar singurul care-i punea bețe-n roate era Băsescu.

Poate acum pare tardiv, dar deferența sa de atunci, din 2009, față de cel care-i bloca ascensiunea politică nu se potrivește deloc cu imaginea nevricos combativă de mai târziu, când USL se rupea în două pentru că Iohannis nu concepea să nu fie vicepremier cu atribuții pe Interne.

”Reporter: De ce credeţi că preşedintele Traian Băsescu nu a luat act de propunerea făcută de opoziţie şi nu v-a numit pe dvs. premier?

K.I.: Am comentat în numeroase rânduri această afirmaţie. Pur şi simplu cred că domnul preşedinte a avut o opţiune personală în ceea ce priveşte persoana care să ocupe această funcţie. Nu consider că a fost vreo chestiune de natură personală în acest gest.

Reporter: Va avea această decizie repercursiuni asupra alegerilor prezidenţiale? Vor sancţiona românii această decizie a preşedintelui?

K.I.: Consider că este bine să-i lăsăm pe români să voteze aşa cum cred ei de cuviinţă şi să tragem concluziile după anunţarea rezultatelor alegerilor” afirma Iohannis pentru Gazeta de Cluj, în 2009.

Folosind chiar terminologia președintelui, Iohannis era cât se poate de pisic în 2009, detaliu care nu l-a împiedicat să devină leu mai târziu, în 2013.