Iohannis – dacă tăcea filozof rămânea

Traian Băsescu a luat prima sa decizie înţeleaptă după luni de zile în care s-a ocupat constant cu sabotarea guvernării, semnând într-un final decretele de numire ale miniştrilor Cabinetului Ponta III. Desigur, această constatare nu înseamnă că, brusc, Traian Băsescu a devenit un om politic responsabil. Nici pe departe. Răzgândirea şefului statului are legătură cu semnalele pe care Cotroceniul le-a primit de la partenerii externi, sideraţi de faptul că preşedintele României face un joc periculos, instituind o criză politică. Toate acestea în timp ce, în Ucraina, tensiunile sunt la cote maxime.

Cum dispăruse din centrul atenţiei mass-media, Klaus Iohannis a considerat că ar fi potrivit să iasă la rampă, criticând aşa-zisa întelegere dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta care a dus la soluţionarea blocajului guvernamental. "Nu pot să nu remarc că premierul Victor Ponta nu a venit în Parlament pentru o virgulă, dar a ajuns apoi să colaboreze foarte bine cu președintele Traian Băsescu la nivel de cuvânt de onoare, prin instalarea guvernului Ponta III și păstrarea programului de guvernare. (...) Era evident că ceva se va întâmpla când l-am văzut pe Traian Băsescu ieșind din 5 în 5 minute la TV, lucru neobișnuit și care arată foarte clar colaborarea sa cu premierul. După părerea mea, faza cu guvernul a fost o nouă dovadă a bunei colaborări între Ponta și Băsescu, care a început cu pactul de coabitare”, a declarat primarul Sibiului.

Retorica prim-vicepreşedintelui PNL este demnă de o cauză mai bună. “Soluţia” lui Klaus Iohannis la criza politică existentă era…prelungirea crizei. Ceea ce, în definitiv, devoalează adevăratul profil politic al primarului Sibiului care nu este nici pe departe liderul providenţial pe care îl anunţă diversi “analişti”, ci un om politic care îşi arată latura conflictuală.

În mod evident, aşteptările cetăţenilor sunt legate de un climat de stabilitate politică, de coerenţa actului de guvernare, de politici şi măsuri economice care să genereze bunăstare pentru populaţie. Toate aceste deziderate erau de altfel imposibil de obţinut dacă, aşa cum dorea Klaus Iohannis, criza guvernamentală n-ar fi fost soluţionată.

Tocmai de aceea, este cel puţin bizar că primarul Sibiului, în loc să îşi asume un calcul politic responsabil, joacă pe cartea necâştigătoare a extinderii conflictualităţii între Palatele Cotroceni şi Victoria. Dacă prim-vicepreşedintele PNL consideră că stimularea şi potenţarea disputelor politice va atrage capital electoral pentru el şi pentru liderul său de partid, atunci strategia este din start una pierzătoare.

În concluzie, există riscul ca primarul Sibiului să se compromită chiar înainte de a activa cu adevărat în politica la vârf. Din pretext al ruperii USL, prim-vicepreşedintele PNL riscă să se uzeze înainte de vreme. În acest caz, mult trâmbiţatul tandem Antonescu-Iohannis pe care preşedintele liberal ar miza în scopul de a ajunge la Palatul Cotroceni s-ar putea dovedi un simplu castel de nisip care va fi năruit de valul pe care îl va genera viitorul candidat al stângii.