Divorț cu meschinării: PNL vrea să dovedească cu orice preț că și-a dorit despărțirea de PSD

În urma respingerii cel puțin bizare a USD de către ÎCCJ, pe motiv că a existat cândva, în negurile istoriei politice românești din 1996 o formațiune cu același nume (alianţa dintre PD-ul lui Petre Roman şi PSDR-ul lui Sergiu Cunescu), BEC a admis înscrierea alianței electorale PSD-UNPR-PC, decizie imediat contestată de PNL, pe motiv că protocolul de constituire a fost depus tardiv, dar şi pentru că ar fi o alianţă politică, nu una electorală.

Gestul vine să reconfirme resentimentele profunde cu care liberalii lui Antonescu privesc în urmă la foștii parteneri de alianță. Principial corect ar fi fost ca fiecare formațiune să-și vadă de traseul și obiectivele politice și electorale proprii, dovedind ”celorlalți” că au greșit prin rezultate cât mai bune. Dar cum PNL privește în perspectivă la rezultate europarlamentare și prezidențiale în cel mai bun caz mediocre, liberalii ar face acum orice să mai bage un băț în roțile concurenților, cât se mai poate. În contestaţia liberalilor se arată că Protocolul de constituire a Alianţei Electorale PSD-UNPR-PC n-ar fi protocolul unei alianţe electorale, ci al unei alianţe politice, structură care s-ar supune prevederilor Legii 14/2003, a partidelor politice.

În contestația formulată de PNL se mai exploatează chichițe avocățești, oarecum nedemne de partenerii unei alianțe care au sfidat aproape trei ani limitele constrângătoare ale dogmelor politice. Se spune de pildă că în conformitate cu dispoziţiile unor articole din protocolul semnat de adversarii PNL, se fac referiri la situaţii ulterioare alegerilor europarlamentare, cu scop mult mai larg decât acela de a participa la aceste alegeri, respectiv susţinerea unui anumit candidat la preşedinţia Parlamentului European, aderarea la un anumit grup politic, colaborarea, consultarea şi stabilirea acţiunilor comune în cadrul activităţilor comune din Parlamentul European, Parlamentul României, Guvernului României şi la nivelul autorităților administrației publice locale.

Este clar că liderul PNL, Crin Antonescu, presimte un rezultat catastrofic al partidului său la alegerile ce vor urma în curând, dar în loc să ia măsuri oricât de disperate, acesta a adoptat strategia mai cunoscută sub denumirea ”să moară și capra vecinului.”

Ca gest politic, este o strategie ca atâtea altele, nu neapărat cea mai elegantă, e drept. Ca gest de imagine, însă, este o meschinărie de natură să aducă prejudicii prestigiului liberal, cât timp la ruperea USL liderul PSD, Victor Ponta, și-a exprimat în repetate rânduri încrederea și disponibilitatea în vederea unei reveniri a liberalilor în arcul guvernamental, în timp ce PSD ca partid și-a exprimat oficial satisfacția pentru colaborarea politică cu PNL și a mulțumit miniștrilor liberali pentru colaborarea guvernamentală și rezultatele deosebite care au fost în egală măsură și meritul acestora. PNL a ales să meargă mai departe ”privind înapoi cu mânie” și preferând să treacă sub tăcere părțile pozitive ale unei alianțe politice de trei ani.