Iohannis e atât de interesant încât nu poate atrage atenția nici cu anunțuri de „ucidere” a parlamentarilor

În primul rând, Klaus Iohannis a declarat că nu este sigur că exploatarea gazelor de şist se poate realiza prin fracturare hidraulică şi că, în cazul în care nu este o metodă sigură pentru mediu, nu poate fi de acord cu ea.

Cea de-a doua promisiune făcută ieri se referă la Justiție, candidatul dreptei referindu-se la politicienii condamnați pentru acte de corupţie și promiţând că nu va graţia în timpul mandatului său niciun astfel de condamnat. Dacă pe fond poziția asumată în ceea ce privește grațierea celor vinovați de fapte de corupție este una corectă, fiind împărtășită și de principalul său contracandidat, mai interesantă este poziția lui Iohannis în ceea ce privește legislativul din țara noastră.

Astfel, cel de-al treilea angajament al candidatul ACL a fost acela că el va întreprinde „toate măsurile împreună cu partidele politice să avem un Parlament mai mic şi mai eficient, să avem o legislaţie îmbunătăţită privind modul în care se alege Parlamentul României. Un Parlament mai mic şi mai credibil, mai eficient, care să fie respectat”.

Având în vedere relația tensionată dintre actualul șef la statului și Parlamentul României, ne-am fi putut aștepta la un val de declarații și comentarii publice, pro sau contra opiniei exprimate de edilul sibian. Totuși, este vorba despre o declarație făcută de cel de-al doilea candidat ca șanse în cursa pentru Palatul Cotroceni care se referă la legislativ și în care liderul ACL nu face decât să recunoască că este, la fel ca Traian Băsescu, adeptul unui Parlament mai mic și mai supus. Desigur, președintele PNL nu a mers atât de departe ca actualul șef al statului, vorbind totuși despre un Parlament unicameral, dar esența mesajului este aceeași.

Însă, toate cele trei angajamente făcute de Klaus Iohannis au trecut aproape neobservate, deși din punct de vedere al agendei publice ele erau, cel puțin teoretic, de natură să creeze o dezbatere aprinsă. Faptul că, atât din rândurile adversarilor cât și al susținătorilor săi, aproape nimeni nu a vorbit despre aceste teme și mai ales despre viziunea lui Iohannis în legătură cu Parlamentul reprezintă desigur o înfrângere pentru candidatul ACL, care probabil spera să mai iasă din conul de umbră în care se află de la începutul campaniei.

De asemenea, întreg episodul nu demonstrează decât că liderul dreptei este atât neinteresant încât nici măcar un efort susținut de a centra dezbaterea publică pe subiectele lansate de domnia sa nu are are șanse de reușită. Acest handicap, important pentru orice politician care se dorește a fi de primă mână, este cu atât mai semnificativ cu cât vorbim despre un om care are șanse de a deveni președintele României, poziție din care trebuie să apere interesele țării noastre pe plan extern și din care trebuie să acționeze ca un mediator între puterile statului. Oare cum ar putea, în calitate de președinte, Klaus Iohannis să își îndeplinească aceste obligații când nimeni nu îl ascultă.