Iohannis își dă sentințe singur în propriul dosar, dar își acuză adversarii de presiuni asupra Justiției

Klaus Iohannis nu vede imixtiunea din propriul discurs din cauza imixtiunii din declarațiile premierului. Bine, trebui menționat în primul rând că e mult spus imixtiune în treburile Justiției și că acuza pare destul de nefondată, fiind vorba de simple declarații politice. În al doilea rând, Klaus Iohannis păcătuiește prin ipocrizie, prefăcându-se că nu știe sau că nu înțelege că dacă vrea să ajungă la originea oricărei imixtiuni, atunci adrisantul e altul. La ora actuală Traian Băsescu a dat peste cap balanța uzuală a puterii vs. Opoziție. După alegerile din 2012, în România puterea -în accepțiunea cea mai largă a termenului- este deținută de acela care controlează instituțiile de forță ale statului și ingerințele sale sunt mai mult sau mai puțin vizibile, dar asta este o cu totul și cu totul altă discuție. Deci Iohannis greșește adrisantul în acest caz și-l atacă pe Ponta pentru exact acel gen de declarații politice care abundă și-n propriul discurs. Dacă Ponta poate ”hipnotiza” magistrații printr-o simplă declarație de genul celei menționate în pâra lui Klaus Iohannis, ce să mai spunem despre toată colecția de ”păreri” pe tema propriului său dosar de incompatibilitate? De ce Ponta nu are voie să zică ceea ce Iohannis a zis încă dinaintea startului în cursa pentru Cotroceni? Să ne reamintim că în numeroase declarații ale candidatului ACL procesul era rând pe rând ba o formalitate, ba o chestiune care urma cu siguranță să fie tărăgănată până dincolo de pragul psihologic al relevanței, ca să nu mai amintim de încrederea nezdruncinată a lui Iohannis în deznodământul favorabil – deci tehnic același gen de antepronunțare ca și în declarația lui Ponta.

Citeşte şi: Iohannis și Finanțele țării, ca Băsescu și cultura

Că Victor Ponta este nu numai candidat la președinția României ci și prim-ministru, o știam și fără să ne-o amintească Klaus Iohannis, cum știam că acesta din urmă nu este numai candidatul ACL în aceeași cursă ci și primarul în funcție al municipiului Sibiu. Principial, este aceeași Mărie cu altă pălărie. Ce vrea să ne sugereze Iohannis, că un primar poate să dea în bobi rezultatul unui proces în timp ce primul-ministru nu? De ce? Până la urmă un funcționar public este și unul și altul, iar în cazul lui Iohannis mai avem de-a face în plus și cu un funcționar care tocmai a pierdut o casă într-un proces penal în care s-au enunțat acuzații de fals în înscrisuri... Dacă Iohannis ne-ar fi întrebat, în cazul acestei dezbateri, ar fi fost mult mai bine dacă și-ar fi considerat adversarul un simplu politician, cum este el însuși, îndreptățit conform legii să beneficieze de imunitate în cazul opiniilor sale politice. Iar dacă este chiar atât de corect și conformist, ar fi putut să evite astfel de discuții în contradictoriu prin rezolvarea propriei situații juridice încâlcite înainte de a se lansa în cursa prezidențială...