Iohannis, marele apărător al Diasporei româneşti, care nu a fost nici măcar la Chişinău

Iohannis este un candidat comod. Toată campania a stat fie în fiefuri ale partidelor care îl susţin, fie în studiouri de televiziune călduţe, fie în sediul de campanie de unde a ţinut conferinţe de presă lente prin care nu a reuşit să transmită nimic concret electoratului.

Klaus Iohannis este un candidat care nu îşi doreşte să fie aproape de români. Fâstâcindu-se la întâlnirile electorale sau sprijinindu-se pe un prompter în faţa susţinătorilor a ridicat un zid între el şi români pe care cu greu îl mai poate dărâma cineva. Iohannis nu este un candidat transparent, un candidat activ, este un candidat care neglijează un lucru fundamental în orice campanie electorală: contactul cu oamenii.

Pentru cineva care se declară un susţinător al românilor din Diaspora este cel puţin ciudat că Iohannis de fapt nici nu s-a gândit să se deplaseze nici măcar până la Chişinău. Așa se explică și faptul că Victor Ponta a câștigat voturile românilor din Republica Moldova. “Prietenul la nevoie se cunoaște” a declarat Victor Ponta în urma câștigării alegerilor din Moldova cu peste 37% o premieră pentru candidații PSD.

Românii nu au avut de a face cu un candidat real din partea ACL. Iohannis este o imagine care s-a format în rândul electoratului, nu este un om real, un politician transparent, comunicativ și sincer. Iohannis este o imagine virtuală, omul Iohannis stă ascuns pentru simplul fapt că dacă românii din Diaspora și din țară l-ar cunoaște așa cum este el, nu l-ar mai vota. Iohannis nu fuge de dezbateri și confruntări electorale numai pentru că îi este frică de Ponta, lui Iohannis îi este frică de români și de ce ar putea descoperi aceștia la el, care să-i facă să nu-l mai voteze.

O analiză simplă a activității de campanie a lui Iohannis arată câteva lucruri foarte clare:

1. Nu s-a deplasat niciodată în afara granițelor pentru a se întâlni cu românii din Diaspora.

2. Nu a participat niciodată la o întâlnire electorală fără să se facă de râs.

3. La toate emisiunile unde formatul a fost unul corect și întrebările mai puțin comode, Iohannis s-a pierdut cu firea... Ghinion.

Pe de cealaltă parte Victor Ponta a bătut țara de la un cap la celălalt dar și-a făcut timp să meargă în turnee internaționale pentru a se întâlni cu românii din Italia, din Spania, din Republica Moldova, din Cernăuți și din Serbia. Lui Victor Ponta nu îi este frică de români, este un candidat activ și comunicativ care a reușit să elimine orice fel de graniță între ele și electorat.

Klaus Iohannis este într-un dezavantaj nu față de Victor Ponta ci față de români. Culmea este că nici măcar pe ultima sută de metri nu se zbate să se întâlnească transparent cu românii. Klaus Iohannis vrea să câștige puncte din studiourile televiziunilor prietenoase, din sediul de campanie, nu din teren, nu din mijlocul oamenilor.

Strategia este cel puțin ciudată pentru că Iohannis are de recuperat 10 procente în cursa cu Victor Ponta și își închipuie că aceste procente vor veni către el din munca altora nu din munca lui. Ceea ce este de-a dreptul incredibil este cum poate să fugă de dezbateri, 4 la număr pe care din postura de „contender” pe care o are ar trebuie să și le dorească cu tot sufletul.

Matematic, dacă luăm în calcul votul din turul 1, Iohannis a pierdut, doar că nu își dă seama. Diferența de 10 procente nu poate fi recuperată prin susținerea lui Udrea și Macovei care împreună au doar 7,7%. Mobilizarea acestui electorat nu are cum să fie completă, drept pentru care Iohannis nu poate primi un ajutor din afară suficient de mare încât să-i aducă victoria.

Iohannis nu vrea să câștige sau îi este prea frică să încerce și rezultatul va fi cea mai mare înfrângere a dreptei la alegerile prezidențiale din istoria României, totul pentru că Iohannis, Klaus Iohannis nu vrea să se dezlipească de pe scaunul de la sediul de campanie.