Kelemen Hunor mizează greşit pe cartea radicalismului
Confruntată cu o concurență deloc de neglijat pentru voturile comunității maghiare în perspectiva alegerilor europarlamentare,
precum și cu presiunea exercitată de Budapesta, UDMR pare să mizeze tot mai mult pe o radicalizare a propriului discurs.
Cea mai bună dovadă în acest sens o reprezintă declarația recentă a liderului acestei formațiuni, Kelemen Hunor, care a amenințat că oamenii ar putea ieși în stradă, dacă Ținutul Secuiesc va fi "asimilat spre Brașov, Buzău sau Neamț", în contextul procesului de regionalizare.
Radicalizarea UDMR este însă o greșeală care ar putea să coste mult. Preluând o Uniune aflată într-o coaliţie de guvernare care a impus măsuri de austeritate profund detestate de populație, Kelemen Hunor a reuşit să mențină UDMR ca principală organizație de reprezentare a intereselor comunităţii maghiare din România, obţinând un scor electoral rezonabil la alegerile locale şi parlamentare de anul trecut. În mod firesc, provocarea în perioada următoare pentru echipa lui Kelemen Hunor era aceea de a menține rezultatul UDMR la europarlamentare la un nivel cel puțin comparabil.
În acest scop, UDMR are nevoie să demonstreze electoratului maghiar că se luptă pentru interesele sale și, mai ales, că poate obține avantaje concrete. UDMR mizează însă pe cartea naționalismului, ignorând faptul că afirmarea identității etnice a maghiarilor din Transilvania nu poate acoperi și nici rezolva în vreun fel problemele cu care se confruntă această comunitate. Iar acestea nu sunt până la urmă în niciun fel diferite de ale altor comunități din România. În fond, indiferent de limba maternă vorbită, toți cetăţenii României doresc același lucru: o viață mai bună.
Mizând însă pe cartea separatismului pe criterii etnice, UDMR devine nefrecventabilă pentru restul partidelor, și mai ales pentru majoritatea USL. Ca urmare ea se izolează și refuză să contribuie de o manieră constructivă la creionarea proiectului de regionalizare și a soluțiilor administrative pe care acesta le presupune. Adică să participe la formularea premiselor care ar putea asigura, inclusiv pentru comunitatea maghiarilor din România, o șansă importantă la dezvoltare economică și socială.
Izolarea la care se condamnă prin radicalizarea propriului discurs va anula pentru UDMR singurul avantaj care a diferențiat Uniunea și a ajutat-o până acum să câștige competiția cu restul formațiunilor care se bat pentru voturile electoratului maghiar: politica pașilor mărunți. Chiar dacă nu se mai află în barca puterii, ținând cont de mesajele transmise la Congresul din 25 mai, Uniunea avea motive să spere că va putea convinge USL să cedeze în anumite privințe și să își îndeplinească astfel, cel puțin parțial, programul asumat. Este însă o oportunitate de care UDMR nu va mai putea să profite dacă va continua să practice un discurs cu tușe groase de extremism.
USL se va vedea nevoită să reacționeze și să retragă mâna pe care a întins-o Uniunii, iar UDMR va pierde singurul său ”avantaj
competitiv” în lupta pentru voturile electoratului maghiar.