Liiceanu: luntre și punte între poetul național și detractorul acestuia

Dar, să nu facem confuzie, Liiceanu este un destoinic negustor de carte și, ca atare, a îmbinat utilul cu plăcutul când a dat ochii peste cap, indignat de ”ofensa” adusă lui H.R. Patapievici.

Fostul director al ICR, se știe, mai nou este considerat un soi de monument al neamului, cel puțin din punct de vedere literar, diverși confrați ai domniei sale executând ritualul indignării ipocrite la orice atingere i s-ar aduce acestuia. Nici Liiceanu nu s-a lăsat mai prejos, însă în cazul acestuia ipocrizia demersului nu ține, cum s-ar putea crede, de ignorarea faptului că Patapievici a tot fost decorat și para-decorat în ultima perioadă... O nouă distincție este imposibil de justificat, cel puțin din perspectiva managementului ICR de-a dreptul revoltător. Valoarea intelectuală a lui Patapievici este perfect discutabilă și raportabilă la confrații acestuia și nu se înțelege nicicum de ce acesta cumulează decorații în timp ce alții ajung să-și târâie bătrânețile în mizerie. Cazul partipriului lui Liiceanu este însă unul special, mai ales că omul din spatele Editurii Humanitas știe exact ce, cum și când a scris Patapievici, opera acestuia fiind pe rafturile editurii menționate.

Din acest motiv nu putem considera demersul lui Liiceanu decât un expozeu de ipocrizie intelectuală, când se indignează în falset de mila ”oropsitului” pe care-l compară chiar cu Eminescu.

Gabriel Liiceanu acuză în prezent că împreună cu Patapievici, premierul Victor Ponta îl exilează din cultura română, printre alții, pe Mihai Eminescu. Efortul oratoric al acestuia este însă unul relativ mic, comparativ cu cel presupus de disimularea faptului că Liiceanu știe foarte bine că nu-l poate compara pe unul cu celălalt. Nu numai din punctul de vedere al valorii acestuia pentru patrimoniul cultural național, ci mai ales pentru dezgustătoarele atacuri pe care le-a executat Patapievici inclusiv la adresa poetului național, chiar cu concursul editurii Humanitas.

H.R.Patapievici este un autor contemporan care unora le place, altora nu, nici mai mult nici mai puțin. Este însă un lucru știut că acesta are o problemă cu Eminescu, dincolo de orice licență poetică sau literară. Pentru Liiceanu, Patapievici este egalul lui Eminescu. Pentru Patapievici, Eminescu este ”cadavrul din debara” de care trebuie să scăpăm.

Încheiem cu citatul de rigoare, dincolo de bine și de rău. Restul este tăcere jenată la adresa cabotinismului extrem în care se complică negustorul de carte Liiceanu, interesat să întețească scandalul public în jurul unui autor pe care-l comercializează, orice ar fi...

"Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană" Horia Roman Patapievici, ”POLITICE“ - 1996, Editura Humanitas.