Marile probleme ale famigliei Băsescu cu Justiția

Nu știm la ce s-au gândit alții în momentul în care a izbucnit scandalul presupusei mite vârâte în buzunarul familiei Băsescu de membrii clanului Mondialu. Poate că au cugetat o clipă, cu tristețe, la decăderea sordidă a instituției prezidențiale, rememorând de unde au preluat-o Traian Băsescu și unde va fi ajuns când stăpânul conflictelor își va fi depus mandatul, în urma alegerilor prezidențiale din noiembrie. Că în cazul ce a dus la arestările din poarta lui Mircea Băsescu, fratele controversat, a fost vorba șantaj, că a fost mită, astea-s detalii a căror lămurire trebuie să rămână competența exclusivă a Justiției. A luat sau nu fratele Mircea banii și dacă da, există oare acele dovezi incriminatoare pentru președinte? Cine și cum urma să-l scoată pe Mondialu din închisoare? Dar mai ales, de unde până unde și de ce s-a complicat Mircea Băsescu, alături de alte nume importante ale politicii portocalii, cu familia lui Mondialu? O astfel de asociere compromițătoare ar fi fost de natură să bareze ascensiunea politică a fratelui, oriunde în lumea liberă.

Ca ziariști, nu putem decât să atragem atenția că prezenta cumetrie cu interlopii patriei semnalează fără dubiu că familia președintelui României este o sursă nesecată de scandaluri compromițătoare. Singura persoană neatinsă de mizeriile care izbucnesc constant este distinsa doamnă Maria Băsescu, soția președintelui. În rest, oricine își dorește fior tabloid, găsește pe alese: de la escapadele prin cluburile patriei, declarații controversate legate de legalizarea drogurilor ușoare, la nepotismul angajării la Luxten, case date ”ca primarul”, traiectoria profesională a unei anonime notărițe provinciale ajunsă ”obligatorie” la București, bani de sorginte rusească, trafic de influență, spălare de bani, legături dubioase cu traficanți de arme, turism electoral ce a prilejuit exportul de bâlbe și incultură în Parlamentul European, conducere sub influența băuturilor alcoolice, insultă, lovire, ultraj și calomnie, discriminare, sper că nu am uitat ceva...

România se va înfățișa devastată, fără cenzură, subiecte tabu și coruri de lăudători, abia din noiembrie 2014 încolo... Fluviul de mizerii compromițătoare din familia lui Băsescu era deja cât Gangele cât a fost doar un primar general. În cele două mandate prezidențiale s-a umflat cât Amazonul. Apele din ce în ce mai învolburate nu mai pot fi oprite de nimeni. Chiar dacă încă se mai fac încercări disperate, cum ar fi aceea de a implica într-o speță clară de șantaj DNA-ul care nu are competențe în acest domeniu. Probabil că cineva a luat în serios amenințarea interlopilor, care afirmă sus și tare că au înregistrări din care reiese ”negocierea” sumelor prin care se urmărea eliberarea căpeteniei încarcerate, inclusiv menționarea augustei persoane a împăratului prezidențial, de la Cotroceni. Caz în care, nu-i așa, mai bine să nu ajungă acea dovadă pe mâini nepotrivite...

În legătură cu acest (probabil) ultim scandal prezidențial, cei câțiva ziariști care l-au urmărit pe Băsescu Traian începând de la potlogăriile ministeriale și apoi la cele edilitare, rememorează cu siguranță incredibilele episoade din 2005-2006, când acesta intra cu bocancii în magistrați și Justiție. Președintele își pusese deja la punct mecanismul prin care, bazându-se pe o mână de procurori transforma instituții de forță în armele cele mai potrivite să-și decimeze adversarii politici. O mână de judecători s-au opus atunci, refuzând dosarele însăilate și ”lucrate” pe baza cărora procurorii cerea arestări de răsunet. Băsescu ieșea în acele zile cu atacuri necontrolate, rămase publice, consemnate și din păcate nepenalizate până ân ziua de azi în care ataca judecătorii, îi numea corupți și îi amenința. Noi la acel moment ne gândim și sperăm că dacă națiunea asta mai are pe undeva un Dumnezeu care se îngrijește de ea, să facă astfel încât să apară un nou proverb în limba română: cine ridică mâna la Justiție, de justiție să piară!