Ce treabă are corupţia cu şanjatul? DNA, firma de casă a familiei Băsescu?
De mult timp în spaţiul public, în special într-un anumit trust media, apar acuzaţii cu privire la faptul că procurorii DNA acţionează de parcă ar fi subalternii lui Traian Băsescu, de parcă preşedintele le-ar plăti salariile din buzunarul propriu. Din păcate, oricât de mult mi-aş dori ca acest lucru să nu fie adevărat, vedem tot mai multe dovezi care vin să sprijine aceste acuzaţii.
Mai întâi, Traian Băsescu ne anunţă că a ordonat procurorilor ca în perioada campaniei electorale să suspende arestările, pentru a nu influenţa votul, iar apoi, de cazul în care a fost şantajat fratele se ocupă procurorii anti-corupţie, în condiţiile în care legea este foarte explicită atunci când vine vorba de competenţele DNA.
Din punct de vedere legal, DNA nu are nicio atribuţie în a cerceta infracţiuni de şantaj. În acest caz, Mircea Băsescu ar fi trebuit să se adreseze Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa. Activitatea DNA este clar reglementată de OUG 43/2002, iar în cadrul acesteia nu este menţionată infracţiunea de şantaj. În schimb, sunt menţionate expres infracţiunile de corupţie sau cele conexe. Cu toate acestea, cazul lui Mircea Băsescu este instrumentat de DNA, iar asta pentru că, la fel ca orice alt om, Mircea Băsescu a apelat la prieteni, ori ai săi, ori ai fratelui său, ori comuni.
Atunci când o instituţie a Statului Român, responsabilă cu lupta anticorupţie, acuzată în interior de partizanat politic, lăudată în schimb de americani, se ocupă de un dosar, fără să aibă atribuţii legale în acest sens, doar pentru că victima este fratele preşedintelui, lucrurile sunt destul de grave.
Unul din motivele posibile pentru instrumentarea acestui dosar de către DNA ar putea fi implicarea lui Traian Băsescu în acest caz. Unul dintre presupuşii şantajişti a declarat că banii ceruţi lui Mircea Băsescu sunt de fapt preţul plătit pentru o sentinţă favorabilă pentru Bercea Mondialu, lucru care nu s-a întâmplat. Ca urmare, rudele interlopului sunt „îndreptăţite” să-şi ceară banii înapoi. Mai mult, o parte din aceşti bani ar fi trebuit să ajungă la Traian Băsescu. Să presupunem pentru un moment că acest lucru ar fi adevărat, şi Traian Băsescu ar fi primit mită pentru a îşi exercita influenţa asupra justiţiei. Dincolo de gravitatea extremă a unor asemenea fapte, ar însemna că preşedintele şi-a trimis procurorii să se ocupe de acest caz, tocmai pentru ca dovezile care ar sprijini aceste declaraţii să nu vadă lumina zilei. Poate părea o „teorie a conspiraţiei”, dar ea este alimentată de implicarea unor procurori care, după cum scrie în lege, ar trebui să se ocupe de altceva.
Indiferent care ar fi adevărul, un lucru este cert: niciodată asocierea dintre ruda unui politician de prim-rang şi un interlop nu va produce lucruri bune. Mircea Băsescu a căutat-o cu lumânarea atunci când a devenit naşul nepoatei lui Bercea Mondialu. Să nu uităm că vorbim despre un om care face aproape 9 ani de puşcărie deoarece şi-a înjnghiat propriul nepot. Ce l-ar opri, în condiţiile în care Mircea Băsescu este într-adevăr victimă în acest caz, să-şi şantajeze naşul, mai ales că nu mai are ce pierde?