Marius Oprea refuză să mai ia parte la mascarada băsistă a GDS

Istoricul Marius Oprea s-a lepădat și el de Biserica Adoratorilor lui Băsescu, amintită de jurnalistul Ion Cristoiu într-o emisiune cu scandal. Oprea și-a dat demisia din GDS, arătând acuzator spre ”alinierea politică” pro-Traian Băsescu.

GDS-ul, transformat în ultima vreme în morișca propagandei lui Băsescu, nu se află întâmplător în această situație ingrată. Traian Băsescu a rămas fără muniție și luptă cum poate și cu i-a mai rămas. Artileria ușoară a ”intelectualilor” a început însă să dea din ce în ce mai des rateuri. Dar cum s-a ajuns aici?

Mobilizarea extremă a taberei așa-zisă ”de dreapta” din jurul lui Traian Băsescu era de așteptat. 2014 este, înainte de toate, un an electoral. Ceea ce nu a fost prevăzut de oamenii președintelui sunt detalii care nu țin de amploarea luptei politice, ci de mijloacele cu care aceasta a ajuns să fie purtată. Din punct de vedere politic, teoria partidelor satelit destinate să adune electorat nehotărât și sceptic, nu a funcționat.

Mișcarea Populară este împotmolită în stadiu de proiect, în același punct în care se afla și cu aproape un an în urmă. Forța Civică, la rândul ei, nu este deloc o forță și asta din cauza abordării neinspirate a liderului său, fostul premier MRU, un politician-etalon al lipsei de carismă.

Loviturile politice pe care le-a aplicat USL în decursul unui an întreg au fost susținute și de o alegere inspirată. Cu un an în urmă, premierul Victor Ponta identifica și reducea la tăcere motorul central al propagandei băsiste, deja celebrul ICR, o instituție ”culturală” , condusă de H.R.Patapievici și care nu dădea socoteală cu privire la bugetul de invidiat, peste zece milioane de euro anual, decât în fața președintelui Băsescu.

Din acel moment exact, a început o perioadă nefastă pentru Traian Băsescu. Nici până atunci președintele nu se putea lăuda cu cea mai inteligentă echipă. Criteriul de selecție prin care se decidea cine rămâne în grațiile autocratului de la palat și cine nu, n-a fost niciodată inteligența sau o personalitate puternică. Ori toată această echipă care s-a obișnuit de-a lungul anilor să privească în sus cu deferență pasivă, la lider, la fiecare problemă mai dificilă, acum s-a văzut pusă în situația de a improviza și de a duce lupta cu arme mai slabe decât se aștepta.

Degringolada a fost accentuată și de schisma eretică din PDL, când Blaga a scos practic partidul de sub influența președintelui Băsescu. Pentru PDL a urmat o lungă perioadă pasivă, în care partidul a făcut orice, numai opoziție nu. Fidelii președintelui, majoritatea lideri de rang din protipendada liberal-democrată, s-ai trezit la rândul lor fără structuri dispuse să execute ordinele venite de sus.

Toată acea șefime de fițe care i-au întors spatele lui Blaga și partidului și au strâns rândurile în jurul lui Băsescu, s-au trezit în scurt timp în situația delicată în care nu mai aveau subordonate structurile care să-i lege la bocanci. Iar ”șeful cel mare” a început să se întunece rapid la față, cerându-le imperativ rezultate și fiind invariabil servit cu scuze în loc de soluții.
Impopularii populari ai președintelui, călare pe o formațiune neviabilă și consistentă doar în mintea consilierilor lui Băsescu, s-au văzut nevoiți să improvizeze și au făcut-o cât au putut de prost.

În prag de alegeri, oamenii lui Băsescu nu mai sunt în stare să organizeze decât simpozioane de dreapta despre cât de deștepți sunt ei și cât de ai dracu ăilalți, care nu vor a se uni cu ei, spre gloria și fala dreptei președintelui. Din mașinăria de război a lui Băsescu s-a ales praful, respectiv o degringoladă totală, brăzdată cu declarațiile aiuritor-optimistului MRU și luminată de taioarele portocalii ale Elenei Udrea.

Propagandiștii de rând, armatele de postaci de partid, s-au pierdut în același timp cu partidul și din lipsă de fonduri. Tunurile de la Navarone, intelectualii ”rasați” și liderii de opinie blagosloviți pe vremuri cu fondurile îmbelșugate iceriste, după o mică gimnastică de complezență, cu papioane și discurs declamativ, au cam dezertat. Unii au început să-și dilueze osanalele uzuale cu acidul unor critici strecurate printre rânduri. Nu e nimic nou sub soare, la fel a pățit și Ceaușescu. Alții au rupt-o pe față, cu mare tam-tam, prin emisiuni. Marea majoritate a celor care au alcătuit fațada și decorul intelectual al regimului Băsescu au tăcut pur și simplu, așteptând ca timpul să șteargă urmele mezalianței pro-Băsescu.

Pentru președinte, e un coșmar. Loviturile de imagine se succed, adversarii din USL nefăcând altceva decât să le aducă la lumina zilei. Cel care credea că a dresat suficient Justiția pentru a nu avea surprize cu anchete neplăcute despre fosta guvernare, în plină campanie, s-a trezit el însuși cu spatele descoperit, în poziții extrem de greu de apărat. Chiar și dacă ar mai fi avut suportul unei propagande politice funcționale, cazul moșiei de la Nana și a banilor de la Gazprom nu i-ar fi făcut munca mai ușoară.

Ofensa finală pentru Băsescu, o jignire de sfârșitul lumii, este chiar îndemnul lui Marius Oprea care părăsește ”bisericuța” gedesistă, dar nu înainte să-l invite pe Băsescu să-i ia locul. La munca de jos, la cazane...