Marius Oprea: 400 de nume de torţionari am dat Parchetului în anii anteriori

"Torţionarii au fost, ca număr, relativ puţini, dar au deţinut puterea. Fiind un soi de stat în stat au putut să facă ce vor. Securitatea, practic, se autodefinea ca braţul înarmat al partidului şi, în aceste condiţii, aveau şi logistica necesară să se comporte ca atare şi puterea discreţionară, servită de către partid ca atare. Daţi-vă seama, ei erau un soi de mici Dumnezei, puteau dispune de orice", a afirmat Marius Oprea.

El a relatat cum un ţăran dintr-un sat apropiat de Râmnicu Sărat i-a împărtăşit propria sa experienţă. " Zice: 'Domnule, pe vremea aceea nu prea erau maşini. Singurii care aveau maşini, în '49-'50, erau organele de partid, Securitatea şi Miliţia. Şi de la niciunii nu-ţi putea veni ceva bun. Şi atunci - îmi spune el - eu eram copil, aveam şase ani. Da', aşa mă învăţase bunica, că taică-meu era arestat, că atunci când aud motorul unei maşini să fug în porumb", a relatat Oprea. 

Istoricul susţine că "acesta este, într-un fel, un soi de tragism al istoriei, pe care Vişinescu şi unii ca el au reuşit să-l creeze".

"Şi nu sunt deloc puţini. Am făcut, în legătură cu foştii torţionari ai Securităţii, nu ştiu, cred că peste 400 de nume am dat Parchetului în plângeri în anii anteriori. Văd că acum s-au trezit dintr-o dată cu el. Doar cu el. Nu mă deranjează foarte tare, pentru că, oricum, e un început. Dar fenomenul este unul de amploare. Criminalii trăiesc printre noi(...) Cred că mai sunt în viaţă mai mulţi. Am dat Parchetului în plângeri pentru că am găsit dovezi în legătură cu ei. Dar în sistemul acesta represiv care se baza pe Securitate, Miliţie şi Procuratură era un soi de triunghi represiv care avea la bază ordinele partidului, adică activiştii de partid. În acest triunghi au fost prinşi sute şi sute de mii de oameni", a adăugat Oprea.