Meseria de protestatar sau cum să fii un parazit popular
După ce președintele Traian Băsescu a fost scuipat în față de Adrian Zglobiu în timpul unei vizite în Portul Constanța, după ce Adrian Sobaru a rupt cu automobilul bariera de acces de la Palatul Victoria și după ce Alexandru Alexe a spart luneta mașinii în care era ministrul Tudor Barbu, iată că asistăm la un nou episod de manifestare anarhistă.
Este vorba despre agresarea verbală a fostului președinte Ion Iliescu în timpul unei conferințe organizată la Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 de către același personaj implicat în „atentatul” împotriva ministrului Culturii. Este vorba despre Alexandru Alexe, un tânăr care protestatar de meserie, organizator al unor mişcări de stradă cu tentă anarhistă, împlicat în numeroase cazuri de violență verbală și bătăi cu jandarmii.
Surse spun despre acesta că face parte dintr-un grup de tineri care sunt plătiți pentru a organiza și participa la proteste, acuzat în trecut de șeful SRI ca fiind promotori ai eco-anarhismului. Din păcate, acest tip de mercenariat a devenit o practică des folosită în România, mulți dintre activiștii care vor să lovească în imaginea instituțiilor statului fiind îmbrăcați în hainele imaculate ale moralității de stradă și al spiritului civic – culmea, mai ales în perioadele campaniilor electorale.
Citeşte şi: Ion Iliescu, AGRESAT la o dezbatere despre Revoluţie. Reacţia fostului preşedinte al României
Deși nu a putut fi contactat pentru declarații, ne putem imagina cu ușurință cum ar arăta un interviu cu domnul Alexe, protestatar profesionist. Cu siguranță la întrebarea „cu ce te ocupi?” acesta ar spune că are responsabilități în domeniile fabricației de pancarte, PET-uri pline de monede, distribuției de fluiere și vuvuzele, dar și al obiectelor grele, utile pentru spart lunetele mașinilor. Mai mult, pentru a evita un stil de viață sedentar, el și colegii se plimbă des de la Universitate până la Piața Victoriei sau Cotroceni, blocând traficul și scandând sloganuri primite de la partidele politice cărora își oferă serviciile.
Nu ar fi ceva de obiectat dacă scopurile ar fi unele nobile, dar vorbim de cele mai multe ori despre mișcări de stradă organizate cu scop politic și electoral, de la nivelul conducerii unor partide sau organizații care sunt dispuse să finanțeze astfel de grupări violente pentru a-și promova interesele.
Ştirile orei
ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ
NOOBZ.ro