Migraţia primarilor – PNL se teme că va plăti preţul trădării votului din 2012

Liviu Dragnea a declarat zilele trecute că în prezent foarte mulţi aleşi locali activează în realitate pentru alte partide şi că ar fi utilă o perioadă de două săptămâni în care reprezentanţii locali să îşi aleagă partidul fără să îşi mai piardă mandatul. Propunerea este menită să limpezească situaţia din prezent, ajutând la clarificarea majorităților existente la nivelul consiliilor locale şi judeţene. Propunerea vicepremierului este cu atât mai bună cu cât ea va reduce din tensiunile existente în rândul filialelor locale ale anumitor partide, în care aleşii din teritoriu sunt mai mult sau mai puţin în dezacord cu ordinele venite de la centru.

Pe de altă parte, opoziţia şi-a exprimat deja dezacordul în ceea ce priveşte această propunere, cel mai vehement în acest sens fiind liderul PNL, Klaus Iohannis. În opinia candidatului dreptei pentru prezidenţiale, "ar fi o eroare mare de tot dacă Guvernul Ponta ar da ordonanța prin care s-ar aproba migrația politică a primarilor, la fel ca și legea amnistiei și a grațierii pe care și-o doresc foarte mulți din PSD. Eu sunt total împotriva unei astfel de înlesniri. Trebuie să terminăm odată cu migrația politică, trebuie să facem politică pentru România, pentru români, pentru economie, și nu de dragul grupurilor de interese oculte din interiorul partidelor''.

Ironia acestei declaraţii este că, dincolo de acuzele aduse actualei puteri, Klaus Iohannis are dreptate în ceea ce priveşte faptul că politica din România trebuie să fie făcută în interesul românilor, nu al anumitor lideri de partide. În schimb, domnul Iohannis evită cu obstinaţie să vorbească despre situaţia din propriul său partid, care în ultima vreme este lovit de plecări masive atât la nivel central cât şi local. Astfel, devine evident motivul pentru care cei de la PNL, care nu au avut niciodată un aparat de partid bine dezvoltat în teritoriu, se opun propunerii lui Liviu Dragnea, liderii liberali temându-se că asfel ar putea exista un veritabil exod al aleşilor locali nemulţumiţi de politica dusă de conducerea centrală în ultimele luni.

Situaţia din PNL trebuie privită în perspectivă, pornind de la dinamica alegerilor locale din vara lui 2012 când primarii şi reprezentanţii locali ai PNL au fost aleşi ca parte proiectului USL. Uniunea Social Liberală a venit atunci cu proiecte locale sustenabile şi opuse viziunii de austeritate îmbrăţişată de dreapta loială lui Traian Băsescu. Victoriile obţinute de USL în majoritatea localităţilor din ţara noastră s-au datorat exact sprijinului popular pentru aceste programe pe care majoritatea aleşilor locali PNL au vrut să le ducă la îndeplinire.

În schimb, de la ruperea Uniunii, liberalii din teritoriu au fost practic obligaţi să intre în alianţe locale artificiale şi care sunt în primul rând împotriva votului primit atunci. Ca urmare, au apărut numeroase tensiuni între conducerea PNL şi liberalii din teritoriu. Una este să faci politică la nivel central, unde între tine şi electorat există o distanţă relativ mare şi alta este să faci politică la nivel local, unde orice ales simte cu adevărat presiunea venită din partea celor care l-au votat şi care aşteaptă să îşi ţină promisiunile. Cu alte cuvinte, aleşii locali liberali sunt obligaţi acum să rămână într-un partid care şi-a trădat electoratul şi din care nu îşi pot da demisia decât dacă acceptă să îşi piardă funcţiile. Pe cale de consecinţă, nu ar trebui să mire pe nimeni de ce liderii PNL au fost atât de rapizi în condamnarea propunerii lui Liviu Dragnea, atitudinea mai marilor liberali aratând în final disperarea cu care aceştia încearcă să menţină o alianţă pe cât de artificială pe atât de toxică pentru jocul politic din România.