Miza reală a protestului celor 500

Nu mai este de mult timp un secret că în presa românească există o facțiune, așa-zis portocalie, care se ocupă cu diseminarea semnalelor lansate de la Cotroceni de către președintele Traian Băsescu. Pentru jurnaliștii și comentatorii care fac parte din această facțiune, tot ceea ce spune sau face șeful statului este corect și bun, în timp ce restul oamenilor politici care au curajul să i se opună în vreun fel sunt ”dușmanii poporului”.

În mod evident, având în vedere materialul clientului”, articolele de presă realizate de acești jurnaliști nu au cum să îi fie favorabile lui Traian Băsescu decât mistificând și manipulând în mod grosolan adevărul. Servilismul și lipsa completă de deontologie profesională de care dau dovadă ziariștii portocalii au produs de-a lungul timpului adevărate contraexemple de jurnalism, dacă este să pornim de la premisa că rolul fundamental al mass-media este acela de a informa corect și obiectiv opinia publică.

În aceste condiții, protestul născut de presa portocalie împotriva așa-ziselor încălcări a deontologiei profesionale de către Antena 3 și trustul Intact este de-a dreptul hilar. Acest protest, scris cu mânie proletară, este o ilustrare perfectă a proverbului ”vede paiul din ochiul altuia, dar nu vede bârna din ochiul său”. Desigur, și jurnaliștii de la Antena 3 au păcatele lor, corect semnalate de multe ori chiar pe obiectiv.info. Dar a spune că lor li se datorează ”degradarea moralei profesionale şi a spaţiului public” este o exagerare mai mult decât grosolană și o manipulare de cea mai joasă speță.

Dar, dincolo de înfierarea Antenei 3, protestul celor 500 de jurnaliști are și o altă miză, mult mai pragmatică. În contextul în care Traian Băsescu, oricât ar încerca el să ne aducă aminte că mai are încă resorturi de a fi un jucător activ pe scena politică, este în pierdere evidentă de putere, numărul jurnaliștilor dispuși să servească la ordinul șefului statului se împuținează pe zi ce trece.

Ca urmare, era nevoie de o platformă de coagulare, care să ofere totodată și o justificare pentru susținerea fără nicio urmă de discernământ a tot ceea ce vrea Băsescu. Și aceasta pentru că, până la urmă, orice minciună, oricât de bine ticluită, tot iese la iveală. Iar opinia publică pe care ai încercat să o manipulezi își pierde la un moment dat orice urmă de încredere.

Ca urmare, presa portocoalie risca să nu mai fie de niciun folos președintelui, exact la momentul la care Traian Băsescu are nevoie mai mare ca mașina de manipulare să funcționeze la turație maximă în perspectiva alegerilor europarlamentare. Degeaba ar mai fi dat ordin Băsescu să o suțină pe Udrea, sau să fie ridicată în slăvi EBA, dacă opinia publică nu mai asculta de Tapalagă sau Pora, sătulă fiind de minciuni.

Și atunci a venit protestul celor 500 – un manifest menit nu doar să îi determine pe jurnaliștii portocalii să strângă rândurile, ci și să încerce să ofere publicului o explicație pentru susținerea oarbă a unui președinte care, chipurile, este terfelit și atacat pe nedrept de către trustul lui Voiculescu.