De ce nu poate boicota opoziția referendumul pe Constituție

Ziua de luni nu s-a dovedit a fi una prea bună pentru așa-zișii reprezentanți ai dreptei românești, care au primit două lovituri consecutive. Exact atunci când se pregăteau să cânte prohodul USL-ului și își frecau mâinile de bucurie, liderii USL au anunțat stingerea oricărui conflict din cadrul uniunii, o serie de decizii politice urmând a fi luate pentru ca alianța să fie și mai mult întărită. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă, organizate la sfârșitul ședinței USL. Totodată, Victor Ponta și Crin Antonescu au comunicat decizia USL de a organiza referendumul pentru validarea Constituției modificate simultan cu alegerile europarlamentare din primăvara acestui an.

Deciziile transmise în urma ședintei USL au dat mari bătăi de cap opoziției (atât cea parlamentară, cât și cea neparlamentară), lăsând-o practic, în ofsaid. Prinși pe picior greșit, opozanții Uniunii s-au grăbit să strige la unison: boicot, boicot!

“Arma noastră pe 29 iulie este boicotul”. Vă sună cunoscut ? Sunt cuvintele lui Mihai Răzvan-Ungureanu, care îndemna populația în vara lui 2012 să rămână acasă pentru a nu valida referendumul pentru demiterea președintelui. În pană de idei, MRU nu a putut veni nici acum cu o reacție mai inteligentă, decât aceea prin care să îndemne la boicot. “Pe seama disperării politice, proiectul de modificare a Constituţiei intră pe uşa din dos în Parlamentul României, chemând la un boicot general la adresa referendumului privind revizuirea Constituţiei”, a susținut Ungureanu, citat de Mediafax.

Gestul lui MRU a fost urmat de către reprezentanții organizației judetene a PNȚCD Brașov, care au declarat în cadrul unei conferințe de presă că vor boicota referendumul pentru revizuirea Constituţiei dacă electoratul nu va cunoaşte din timp modificările care făcute la legea fundamentală. “Dacă nu se vor îndeplini aceste condiţii noi, PNŢCD, vom îndemna la boicotarea referendumului prin neprezentare la vot. Este o formă de protest prin care încercăm să atragem şi alte partide politice”, a declarat Daniel Vereş, preşedintele organizaţiei judeţene a PNŢCD Braşov.

Acțiuniile lui Mihai Razvan-Ungureanu și ale PNȚCD stârnesc mai degrabă râsete și zâmbete largi, dar dincolo de momentul umoristic oferit de MRU și țărăniști, rămâne totuși o întrebare pe care ar trebui să și-o pună întreaga opoziție, inclusiv PDL-ul. Boicot, boicot, dar cu ce preț? Își permit oare acești oameni luxul de a nu chema lumea la vot? Își permit oare aceste partide care trăiesc deja în marja de eroare a sondajelor să-și îndemne votanții să stea acasă? Pentru că, plecând pe acest scenariu, există pericolul de demobilizare generală a propriului electorat, lucru ce nu poate conduce decât la un dezastru electoral. Cum spuneam, nici PDL-ul nu ar trebui să privească atât de senin către soluția boicotului. Este de notorietate faptul că alegerile europarlamentare capacitează în general un interes mai degrabă redus decât alte tipuri de scrutin. Or, pe fondul unei prezențe oricum scăzute la vot, promovarea unui mesaj de acest tip ar putea transforma misiunea PDL-ului de obținere a unui scor decent, într-o misiune aproape imposibilă.

Rămâne de văzut cum vor alege să acționeze democrat-liberalii și ce poziție vor adopta în final mult mai firavele PMP, FC sau PNȚCD. Până una alta, pare că toți au picat în propria lor capcană.