Ne spune CCR că Băsescu a încălcat Constituția în 2009?

Curtea Constituțională a dat miercuri publicității motivarea deciziei privind proiectul de revizuire a Legii Fundamentale elaborat de Comisia de revizuire coordonată de Crin Antonescu. În total, Curtea a formulat 26 de observații separate, pe care le-a şi argumentat, explicând motivele pentru care a considerat că modificările aduse textului constituțional nu sunt adecvate.

Printre aceste observații se numără și cea referitoare la modificarea sistemului actual de desemnare a premierului. Curtea consideră că mecanismul propus pentru desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru instituie un monopol al partidului sau alianţei politice participante la alegeri care a obţinut cel mai mare număr de mandate parlamentare, fără a deţine majoritatea absolută, neţinând cont de necesitatea asigurării actului de guvernare în condiţiile unei susţineri parlamentare care să permită obţinerea votului de învestitură şi realizarea programului de guvernare. Mai mult, conform CCR, textul analizat nu ţine cont de realitatea politică şi este de natură a crea premisele unor alegeri anticipate repetate.

Argumentul este desigur discutabil. În fond, nu există niciun motiv pentru care coalizarea unei majorități parlamentare în jurul candidatului la funcția de premier propus de către partidul sau alianța care a obținut cel mai mare număr de mandate să fie mai dificilă decât găsirea unui sprijin parlamentar suficient pentru un cabinet condus de un prim-ministru desemnat de către președinte. Modificarea în discuție îl scotea însă din jocul negocierilor care au loc în asemenea situații pe președinte și transfera responsabilitatea formării unei majorități parlamentare în sarcina formațiunii politice care a câștigat încrederea românilor la urne.

Ca urmare, nu am mai fi putut să ne găsim în situația ca votul electoratului să fie nesocotit, iar președintele să impună un premier și să forțeze constituirea unei majorități artificiale în jurul acestuia, așa cum a procedat Traian Băsescu în 2009. Interesant este însă că, la o lectură mai atentă a motivației date publicității de către CCR, observăm că judecătorii Curții invalidează implicit modul în care șeful statului a acționat atunci.

Astfel, Curtea consideră că nu trebuie să existe un monopol al formațiunii câștigătoare în alegeri și că este necesar ca, în numele stabilității politice, să se țină seama de alianțele parlamentare. Adică exact ceea ce nu a făcut Traian Băsescu atunci când a respins propunerea PSD și PNL de a i se încredința mandatul de prim-ministru lui Klaus Iohannis, cu toate că varianta înaintată avea în mod evident sprijinul unei coaliții majoritare în Parlament. Traian Băsescu a refuzat însă această propunere și a acționat după bunul plac, care, la vremea respectivă, însemna împingerea democrat-liberalilor la guvernare și instalarea unui premier-marionetă, care să execute cu punct și virgulă indicațiile prețioase primite de la Palatul Cotroceni. Or, din perspectiva motivării pe care CCR o dă astăzi, modul în care Traian Băsescu a acționat atunci este profund neconstituțional. Ceea ce însă, din păcate, nu-i mai încălzește cu nimic acum pe români.