Noul statut al PNL - un document inutil sau o baricadă în fața fuziunii cu PDL?
Recent comisia de statut a PNL a aprobat un amendament inițiat de președintele de onoare, Mircea-Ionescu Quintus, care consfințește în statut că denumirea, identitatea, tradiția istorică și unitatea sunt valori imuabile ale partidului. Inițiativa este, puțin spus, ambiguă.
Amendamentul adoptat la articolul 74 din statutul PNL, ar avea caracterul unui zid impenetrabil, care ar putea zădărnici orice fuziune cu PDL. Conform acestuia, democrat liberalii lui Blaga ar trebui să accepte absorbția totală și fără drept de apel într-un PNL care nu este dispus să modifice nici măcar o literă din siglă, nici în plus, nici în minus. Oricât de nouă și de oportunistă ar fi formațiunea lui Vasile Blaga, ne îndoim sincer că o asemenea propunere va fi bine primită în PDL.
Pe de altă parte, același amendament poate să fie un simplu moft fără valoare, o inițiativă prin care inclusiv statutul PNL ar fi atins de nulitate și redus la valoarea instrumentală a unui banal sul de hârtie igienică. Căci ce pot însemna, în fond, acele trimiteri pompoase la identitate și tradiție istorică cât timp PNL se află pe același traseu de coliziune cu PPE, setat de Antonescu? Tradiția și identitatea PNL înseamnă de fapt în primul rând doctrină liberală, adică exact acel set de valori la care liberalii vor fi constrânși să renunțe oficial și fără jumătăți de măsură, pentru a fi primiți în PPE. Cum își imaginează, dacă mai există asemenea naivi în PNL, că popularii vor tolera în propriul grup din PE o insulă de liberalism? Este mai ușor de imaginat o rezervație de zimbri în PPE, decât un PNL cu identitatea și tradiția istorică neștirbită.
Sau poate că urmașii Brătienilor tratează devenirea doctrinei liberale cu nepermisă lejeritate și văd posibilă asimilarea unui asemenea punct de cotitură politică în istoria PNL, care până la acel moment a fost liberal și după a devenit popular. Mutatis mutandis, schimbând ce-i de schimbat, o asemenea scamatorie politică apare la fel de neverosimilă acum precum ar fi fost în perioada interbelică o fuziune cu țărăniștii.
Deci, amendamentul respectiv nu convinge pe nimeni, deși per ansamblu sună foarte frumos. Poate chiar prea frumos ca să fie adevărat, adică altceva decât simpla expresie a confuziei de valori determinată în PNL de prea mult Antonescu, căruia i s-a pus în prezent capac cu Iohannis.