Evenimentul care AGITA lumea sovietică, considerat TRĂDARE de Hrusciov. A primit MOARTEA!

O grafica inteligenta a copertii sugera tacit ideea ca lucrarea fusese cenzurata in alta parte.

Succesul a fost atat de mare, incat, in anul urmator, la 23 octombrie 1958, scriitorului Boris Pasternak i s-a atribuit premiul Nobel pentru aceasta lucrare ajunsa bestseller.

In acea perioada, teroarea era inca in toi in Uniunea Sovietica. Stalin murise, dar buzduganul fusese preluat de Hrusciov, pentru care scrierea unui roman neindoctrinat era o crima, trimiterea lui in strainatate un act de tradare, iar Premiul Nobel un gest ostil fata de patria sovietica.

Pasternak a fost imediat exclus din Uniunea Sciitorilor si determinat sa refuze "de buna voie" acceptarea distinsului premiu oferit la Stockholm. Bineineles ca urmatorul volum de versuri pe care l-a mai scris n-a fost acceptat de edituri si, nu dupa mult timp, a decedat in locuinta sa din Moscova, in 1960.

Desi decesul era cauzat de cancer pulmonar, gurile rele sopteau ca ar fi fost provocat prin iradiere. Fireste, s-ar putea sa fie o simpla coincidenta. N-ar trebui sa insinuam mai mult, pentru ca n-avem dovezi.

Dar, alta coincidenta, tot ce publicase Pasternak, incepand cu primele versuri aparute in 1911, a fost adunat cu grija de catre autoritati si dat la topit.

Boris Pasternak fusese un adevarat om de arta, polivalent. Nascut in 1890, provenea dintr-o familie de artisti profesonisti. Tatal sau era un apreciat pictor, iar mama pianista. El insusi a simtit inclinatii catre muzica si artele plasice inca din copilarie, bucurandu-se de atentia si chiar incurajarea cunoscutului compozitor rus Scriabin.

Dar atractia lui era mai mare catre literatura si filosofie. In anii premergatori Primului Razboi Mondial, se alaturase unei grupari futuriste, sub influenta careia si-a publicat primele volume de versuri.

Promitea un viitor stralucit, pana la instalarea puterii comuniste si pana la impunerea viziunii ei proprii asupra literaturii. Boris Pasternak nu se incadra in aceasta viziune si si-a dat seama ca nu poate continua vocatia care-l atragea. Brusc, a renuntat sa mai scrie. A preferat sa traduca.

A tradus din clasicii englezi, germani si francezi, fiind un poliglot. Nici traducerile clasicilor n-au fost tiparite, decat mai tarziu, fiind considerate "decadente".

Premiul Nobel al scriitorului a fost decernat post-mortem la Stockholm fiului acestuia, Evgheni Pasternak, la 9 decembrie 1989, intr-un cadru solemn.

Peste putin timp, Uniunea Sovietica avea sa se prabuseasca, iar Boris Pasternak, proscris altadata, avea sa fie incununat cu premii, diplome si onoruri de catre statul rus, "cu recunostinta".