Limba noastră-i o comoară! Al şaselea simţ de ascunde în gură şi ne ajută să identificăm CARBOHIDRAŢII

Studii mai vechi au arătat că anumite rozătoare pot distinge între zaharuri cu diferite densităţi energetice, pe când altele pot distinge între soluţiile de carbohidraţi şi cele proteice chiar şi atunci când le este răpită abilitatea de a simţi gustul dulce. Specialiştii au speculat că şi oamenii prezintă o abilitate similară, mai multe cercetări arătând că prin simpla introducere a unor carbohidraţi în gură, ce nu sunt înghiţiţi, oamenii beneficiază de o îmbunătăţire a performanţei fizice. Totuşi, nu era clar cum ar funcţiona această abilitate.

În noul studiu, ce urmează să fie publicat în jurnalul Appetite, cercetătorii au solicitat participanţilor să apese, atunci când vedeau un anume stimul vizual, pe un senzor ce era ţinut între degetul arătător de la mâna dreaptă şi degetul mare de la aceeaşi mână. În acelaşi timp, limba participanţilor la studiu era clătită cu unul din trei fluide diferite pregătite de cercetători. Primele două fluide erau îndulcite artificial, având gusturi identice, însă doar unul conţinând carbohidraţi. Cel de-al treilea fluid era de control, nefiind nici îndulcit, nici carbohidrat, scrie timetv.ro.

Atunci când foloseau soluţia ce conţinea carbohidraţi, cercetătorii observau o creştere cu 30% a activităţii din zonele cerebrale ce controlează mişcarea şi vederea. Această reacţie, spun cercetătorii, se datorează faptului că gura noastră comunică faptul că în curând vom beneficia de energie suplimentară, sub forma unor carbohidraţi. Descoperirea ar putea explica de ce produsele „de dietă” nu sunt percepute ca fiind la fel de satisfăcătoare precum variantele lor obişnuite şi de ce băuturile bogate în carbohidraţi par să dea energie atleţilor chiar şi înainte ca aceştia să transforme carbohidraţii în energie.

Cercetătorii concluzionează că o mai bună înţelegere a modului în care funcţionează acest „simţ al carbohidraţilor” ar putea duce la dezvoltarea unor alimente îndulcite artificial ce sunt „la fel de satisfăcătoare din punct de vedere hedonic precum variantele lor obişnuite”.