O construcţie UNICĂ şi TERIBILĂ din România şochează. Nimeni nu a îndrăznit să intre vreodată aici

Pe o distanta de aproape un kilometru, in apropiere de municipiul Iasi, au avut loc fenomene socante, s-au dus lupte interminabile si s-au pastrat intacte aspecte incredibile. Foarte putini ieseni stiu ce reprezinta acest loc, chiar daca zilnic este tranzitat de sute de persoane. Este vorba de tunelul de la halta Movileni, construit in urma cu 130 de ani pentru a deservi ruta Dorohoi – Iasi, una din primele linii de cale ferata construite in Romania in secolul XIX. Desi zilnic este traversat de garnituri de calatori sau marfa, acest tunel pastreaza inca secrete teribile si tulburatoare.

Tunelul a fost la vremea respectiva una din cele mai marete realizari ale Iasului. Acum, nu mai reprezinta insa nimic, reabilitarea acestuia fiind abandonata din lipsa de fonduri. Zidit cu caramida de la fabrica din Ciurea, una din cele mai rezistente din acea vreme, tunelul s-a corodat cu timpul, iar acum faimoasa lucrare sufera enorm. Caramida a ajuns sa fie macinata de o bacterie, iar reabilitarea intarzie sa apara. Chiar daca la inceputul anilor ’90 s-a demarat consolidarea unei portiuni din tunel, lucrarea a fost rapid abandonata din lipsa de fonduri. Din cei 964 de metri s-au refacut doar o suta, restul fiind lasati in voia sortii.

“Proiectul refacerii tunelului a fost inceput de pe vremea raposatului. Partea tunelului apartine de CFR Infrastructura. Organizarea de santier a inceput inainte de 1989, iar bucata de peste o suta de metri a fost inceputa si abandonata. Oamenii au fost mutati la constructia tunelului de la Bicazul ardelenesc. Nu s-au mai alocat fonduri si a fost lasat asa. Din cate am inteles ar vrea sa-l faca, dar nu sunt bani. Acum are scurgeri de apa, de aceea s-a si facut tunelul. Sunt foarte multe izvoare de apa. Daca se facea un debleu nu era bine, ar fi fugit malul spre calea ferata pentru ca sunt foarte multe infiltratii”, a povestit Fanica Barzu, fost impiegat de miscare al CFR, acum pensionar, stabilit in satul Avantu, localitate unde se afla tunelul, pentru bzi.ro. Culmea, dupa ce proiectul a fost abandonat, blocurile de piatra au fost furate intr-o singura noapte. Deasupra tunelului pe ambele parti au fost semanate culturi agricole. Printre lanurile de porumb si floarea-soarelui, se gasesc inca blocurile de piatra de acum doua decenii. Chiar daca in spate are o istorie incredibila, interiorul tunelului este respingator. De-a lungul sinei de cale ferata sunt munti de gunoaie, de la hoituri de animale, la sticle, pet-uri, haine si tot felul de obiecte aduse de oameni. Pana si halta ridicata in 1989 a ajuns o ruina, fiind parasita si distrusa in timp. Pentru ca cea mai mare parte din tunel nu a mai fost consolidara, in interior s-a impus o restrictie de viteza de 5 kilometri pe ora.

Putini stiu ca si acum zona din preajma tunelului este intesata de mine de razboi. La doar cateva sute de metri de gura tunelului a fost linia frontului in 1944. Localnicii povestesc ca in partea din vale erau stationati soldatii sovietici, in vreme ce in deal erau romanii si nemtii. Acum zona este plina de resturi de arme, diverse materiale si chiar mine antipersonal. Pana si tunelul a fost umplut cu mine. Cine se aventureaza acum in tunel o face pe propria raspundere. Conform oamenilor din zona in ultimii zeci de ani s-au mai intamplat incidente, cand minele au explodat dupa ce au fost atinse de copii iesiti cu vitele la pascut.

“Cand s-a rupt frontul la Iasi, totul s-a derulat aici, la Stanca Roznovanului, Avantu, Ursoaia. Mai sunt depozite cu munitie in zona. Si dupa razboi au fost incidente. Ultima descoperire de mina in gura tunelului a fost acum zece ani. Pe camp se gasesc frecvent astfel de obiecte de razboi”, a mai povestit Fanica Barzu. Peste ani a deservit si ca zona strategica, pe vremea comunismului fiind pazit de personal militar.

Constructia acestui tunel ascunde lucruri nestiute pana acum. Foarte putini ieseni stiu cum a fost ridicat tunelul de la Movileni, cati oameni au trudit la constructia sa, costurile si eforturile depuse. Toate aceste aspecte semnalate de-a lungul timpului de localnicii care au scos la iveala date extraordinare despre unul din cele mai marete proiecte facute la sfarsitul secolului XIX in zona Iasului.

“Motivul pentru care s-a adoptat solutia cu tunelul, care a costat destul de mult, a fost aceea ca la Ciurea se construia de catre francezi o fabrica de caramida. Unii ar fi dorit ca actualul traseu care leaga Valea Jijiei de Valea Bahluiului sa fie facuta prin actualul tunel ce leaga aceste doua vai prin Valea Ilenei. Parerile erau impartite, ceea ce facea ca finantarea sa intarzie, la fel si inceperea lucrarilor. Mai mult, exista si un proiect mai ieftin, fara sa se mai construiasca actualul tunel. Mai precis, calea ferata sa fie deviata dupa gara Movileni inspre dreapta, spre localitatea Romanesti, prin mosia fostului boier Seilic si sa se faca iesirea inspre Garvaci. Acest proiect mai ieftin era al unei firme germane numita Ofenheim. Dar acest proiect avea si o alta varianta si mai avantajoasa ca pret, la care aderasera mai multi adepti”, arata scrierile unor localnici.

Constructia tunelului a fost grandioasa la acea vreme. Ridicat la inceputul anilor 1890 si finalizat in 1896, tunelul a adus cu sine lucruri noi, aspecte care la vremea respectiva pareau incredibile. De exemplu, la temelia celor doua cosuri de aerisire ale tunelului, astazi in ruine amandoua, s-a folosit ciment. Daca astazi nu pare nimic spectaculos, la acea vreme totul a fost grandios. Cele doua cosuri au fost primele constructii din Romania la care s-a folosit ciment adus de la Braila, prima fabrica de acest gen deschisa in Romania. Tunelul a fost construit de arhitectul Ioan Cantacuzino, descendent al marii familii de boieri. Cimentul a fost adus de la fabrica braileana Portland si a fost una din inovatiile vremii. Cine trece astazi pe langa cele doua cosuri de aerisire ar putea foarte bine sa nu dea doi bani pe ele, darapanate si indesate de balarii, cosurile au cedat in fata timpului. Insa acum o suta si ceva de ani erau, alaturi de tunel, o realizare mareata.

“Aceasta linie de cale ferata Dorohoi – Iasi a fost prilej de cearta si discordie intre diferite grupuri de interese din vremurile de atunci, cand s-a ajuns cu disputa si cearta chiar pana la Curtea Regala. Constructorul acestei cai ferate a fost ing. Ioan George Cantacuzino (1847-1911). El a construit toate lucrarile de arta: podurile din beton si de metal din valea Jijiei, gara de la Cucuteni (actuala gara Letcani), precum si toate garile pana la Dorohoi. La turnarea fundatiei rasuflatorilor, cei care au facut cofrajele si au turnat «glodul acela aburiu» au fost foarte afectati si mirati in dimineata urmatoare, cand au vazut ca glodul turnat era tare ca piatra”, a mai aratat autorul respectiv.

Lucrarea a fost facuta de firma Pelirini, cu ingineri italieni si o buna parte din forta de munca locala. Primele prospectiuni in zona tunelului au inceput inca din 1889. Intreaga lucrare pe ruta Dorohoi – Iasi s-a facut pe sase segmente, iar cel de la Letcani a fost realizat la urma pentru ca era si cel mai greu de facut, in zona urmand a se realiza si tunelul. Tunelul are o lungime de 964 metri, iar lucrarile propriu-zise au inceput in luna mai a anului 1892 la ambele capete. Strapungerea a fost realizata la data de 14 mai 1893. Pentru ca deja erau probleme cu infiltratiile de apa, tunelul a avut trei inele de caramida, ceea ce a facut ca peretele sa aiba o grosime de un metru. La data de 1 iunie 1896, tronsonul de 6 kilometri pe ruta Cucuteni (actual Letcani) – Larga Jijia a fost dat in exploatare. Costurile totale au fost de peste 17 milioane de franci, o suma uriasa la acea vreme. Desi distanta rutiera nu este mare, traseul se face in cateva ore datorita vailor din zona, calea ferata fiind serpuita.