O mie de voci din radioul public cer Parlamentului ajustarea Consiliului de Administrație al SRR

Parlamentarii români se vor fi frecat nedumeriți la ochi. O petiție cu o mie de semnături, practic un ditamai conflictul sindical, a ajuns în aceste zile pe pupitrul Parlamentului României. Partea incredibilă, însă, pentru cei care credeau că le-au văzut pe toate, abia de acum începe. Cei o mie de salariați ai radioului public, care au sărit ca unul, nu cer Parlamentului demiterea conducerii SRR ci... a reprezentantului angajaților din Consiliul de Administrație, Adrian Moise. Aceasta este, practic, o situație fără precedent în mass media românească. Angajații fac apel la parlamentari pe care îi imploră să-i scape de un personaj care, conform spuselor acestora, nu are ce căuta în CA și nu reprezintă de fapt pe nimeni.

Dar să vedem cine este acest personaj misterios, care poate aduna împotriva sa mai mulți oameni de presă decât un congres de specialitate. Ei bine, primul lucru care ne-a atras atenția la bizarul personaj, a fost detaliul extrem de amuzant că nu este un jurnalist, nu este un om de radio ci este de profesie... pompier. Care pompier, genul descurcăreț, că tot veni vorba de congrese, a reușit ”performanța” să ”reprezinte” jurnaliștii români la Congresul de la Dublin al FIJ. Da, un pompier, fără activitate jurnalistică și fără cunoștințe de limbă străină, a ajuns să încline balanța alegerilor la vârf din FIJ, într-un fel atât de scandalos încât a determinat o fractură gravă și ireversibilă în structura prestigioasei organizații internaționale a jurnaliștilor. Sună incredibil, dar în urma scandalului declanșat de prezența lui Adrian Moise la Dublin, care a pretins că reprezintă fantasmagorica cifră de 9000 de sindicaliști din România, din FIJ s-au retras de la acea dată două sindicate membre, cel german şi cel canadian, care au și denunţat nereguli observate la scrutin a doua zi după alegeri, şi au anunţat plecarea lor imediată de la Congres. Uniunea Jurnaliştilor Germani (DJV) a depus o declaraţie semnată de cincisprezece sindicate membre. S-a decis chiar contestarea alegerilor viciate de Moise în justiţie. Secţiile FIJ semnatare reprezintă jurnaliştii din Germania, Austria, Belgia, Norvegia, Polonia, Elveţia Finlanda, Islanda, Cipru, Macedonia, Canada, Statele Unite, Coreea de Sud, Indonezia, Noua Zeelandă şi Taiwan.

Ca să vedeți ce poate face dintr-un congres internațional un singur pompier din România!

Întors în țară, interesanta figură n-a spus nimic despre fascinanta și imprevizibila evoluție de mai sus ci a indus opinia publică în eroare, pretinzând senin că La Dublin FIJ ar fi votat o rezoluţie dură împotriva radioului public de la Bucureşti, rezoluție care ar fi somat conducerea radioului să-l reangajeze pe vicepreşedintele MediaSind, Adrian Moise, în funcţia de coordonator activităţi speciale, pe linie de MAI şi MApN.

Merită menționat că această afirmație este un fals grosolan și la Dublin FIJ nu a votat sub nicio formă nicio rezoluție legată de radioul public din România sau de persoana fantezistului lider de sindicat. Singura fărâmă de adevăr din toată poveste este că, într-adevăr, pompierul Moise fusese concediat disciplinar din funcția de coordonator activități speciale ( pe linie de prevenirea și stingerea incendiilor) în urma unor controale care au constatat nereguli grave și lipsa oricărei activități pe profilul său de activitate, în circumstanțele agravante că SRR este o instituție de importanță strategică a statului român precum televiziunea publică sau CFR-ul, de exemplu. Controalele care constatau neregulile flagrante fuseseră efectuate încă de pe vremea fostei conduceri a radioului public și în actele constatative emise de MapN și MAI se cereau imperativ măsuri și se fixau termene draconice. Cum toate acestea au fost ignorate în continuare de pompierul coordonator Moise, conducerea radioului public prin persoana președintelui SRR, Ovidiu Miculescu, a decis că se impune în cazul lui Adrian Moise desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Din această clipă, ingeniosul personaj și-a rafinat metodele. În timp ce peste tot pretindea că a fost concediat din postura de lider sindical, un detaliu absurd și ilegal, a declanșat un șir nesfârșit de atacuri, reclamații și procese împotriva tuturor colegilor săi, mai mult sau mai puțin apropiați.

Colegii au răbdat cât au răbdat, dar la un moment dat li s-a umplut și lor paharul. Motiv pentru care se adresează în prezent Parlamentului, singurul abilitat să intervină în Consiliul de Administrație al radioului public, acolo de unde o mie de voci din radio pretind să fie extras de urgență acest ”reprezentant” al salariaților care nu mai reprezintă de fapt pe nimeni.

În urma activității sale calomnioase și de prea multe ori ofensatoare la adresa colegilor, Adrian Moise a pierdut și lupta sindicală. Nu numai că un alt sindicat a obținut în instanță dreptul legal de reprezentativitate, dar cel care mințea cândva la Dublin despre cei 9000 de membri pe care-i reprezintă, acum abia ar mai putea număra 50. Cireașa a fost așezată la modul jenant pe tortul sindical atunci când Adrian Moise a fost exclus din Federația sindicală din care făcea parte, chiar de către colegii săi.

Din toată agitația și luptele meschine prin care și-a asigurat ieșirea din lupta sindicală, a mai rămas o singură și mare nedumerire principială, așezată pe pupitrul Parlamentului sub forma a zeci de pagini ce conțin cele 1000 de semnături ale lucrătorilor din radioul public.

Cum a fost posibil ca un electrician fără activitate jurnalistică, fără o formație culturală solidă, să ajungă să ”reprezinte” salariații în Consiliul de Administrație al SRR pentru atât de mult timp? Cum a fost posibil ca cineva cu o brumă de spoială de studii tehnice să facă parte din comisiile de examinare ale unor valoroși lucrători ai radioului public, ținând prelegeri arogante unor oameni care ar fi putut numai prin natura și volumul studiilor acumulate să-l strivească pe pompierul care s-a dus ”jurnalist” la Dublin fără să cunoască măcar o limbă străină.

Și mai ales cum se poate justifica în continuare paradoxul prin care este menținut în Consiliul de Administrație al SRR un personaj care și-a pierdut calitatea de angajat al instituției respective pentru neglijență și grave abateri disciplinare?

Ce interes a avut și mai are Adrian Moise pentru a-și apăra cu orice preț poziția deținută inexplicabil în acest Consiliu, poate vedea oricine îi consultă declarația publică de avere: pompierul stingea cam 90 de milioane de lei vechi pe lună, în condițiile în care un om de radio cu studii superioare, vechime și vreo trei limbi străine cunoscute foarte bine abia dacă ajunge să fie plătit cu o treime din această sumă!

Dar, în aceste condiții, ce interes ar mai avea Parlamentul să mențină personajul acesta bătut în cuie în CA, cu riscul declanșării luptei sindicale într-o instituție care n-a fost nevoită să opereze concedierii, a ieșit anul trecut pe profit și nu a mai văzut niciun fel de tulburări sindicale de mai bine de doi ani?