Pentru cei care spun că nu se simte în buzunare creşterea economică

Institutul Naţional de Statistică a dat joi primele cifre legate de evoluţia economiei româneşti pentru trimestrul I al anului 2014, raportare pe care toţi analiştii economici o aşteptau, din moment ce ea oferă o vedere panoramică legată de mersul economiei. Datele INS nu fac decât să demonstreze că evoluţia pozitivă de anul trecut continuă să se menţină şi în primele trei luni ale lui 2014, produsul intern brut majorându-se cu 3,8% în raport cu perioada corespondentă a anului trecut.

Creşterea economică depăşeşte cele mai optimiste previziuni realizate atât de statul român, cât şi de diverse organisme internaţionale sau firme de consultanţă și este dublată şi de alte elemente, precum o majorare a salariului mediu net sau de existenţa unei inflaţii scăzute. Aceste evoluţii paralele sunt importante deoarece ele demonstrează că avansul economic începe să fie unul real, nu doar o cifră consemnată de statistică, așa cum susțin criticii actualei puteri care au încercat să acrediteze ideea că performanţele economiei româneşti nu se văd aproape deloc în buzunarele românilor.

Primul lucru care trebuie menţionat împotriva acestei teorii este că, în general, creşterea economică începe să se simtă în mod concret în creşterea nivelului de trai după o anumită perioadă. În schimb, există elemente macroeconomice de natură să blocheze sau să amâne acest transfer dintre evoluţia pozitivă a economiei şi efectele ei asupra vieţii de zi cu zi, cum ar fi, de exemplu, situaţia datoriei externe.

Din acest punct de vedere, România încă mai are probleme, în mare parte cauzate de împrumuturile contractate de guvernul Boc la diverse insitituţii internaţionale sau bănci în primele luni de la debutul crizei. Atunci, BNR şi Ministerul Finanţelor au luat de la FMI, Comisia Europeană (CE) şi Banca Mondială (BM) 17,9 miliarde de euro şi vor avea în final de returnat aproximativ 21 de miliarde de euro, ceea ce a făcut ca datoria publică externă să fie acum de trei ori mai mare decât era în 2008.

2013 a reprezentat anul în care o parte considerabilă a acestor împrumuturi a fost returnată. De exemplu, până la finalul anului trecut Finanţele au reuşit să ramburseze aproximativ o cincime din totalul datoriilor contractate între 2009 şi 2012, fapt ce s-a realizat din încasările la bugetul de stat. Aceste sume considerabile puteau fi în definitv dirijate înspre proiecte de infrastructură, care să genereze locuri de muncă şi, implicit, să crească cererea agregată de la nivelul întregii economii. În schimb, statul român a fost obligat să colecteze bani pentru a acoperi nişte împrumuturi din care fosta putere a finanţat proiecte cu iz electoral precum terenuri de fotbal în pantă sau parcuri în mediul rural, în timp ce le explica românilor că ţara noastră trebuie să se îndatoreze în numele stabilizării situaţiei economice din primele luni de după debutul crizei.

Revenind însă la situaţia din prezent, cabinetul condus de Victor Ponta a dovedit cum o serie de politici coordonate pot duce la performanţe economice record. În ultimii doi ani România a devenit din nou atractivă pentru investitori, în timp ce mediul de afaceri deja existent în ţara noastră a fost sprijinit în mod real. Încet, încet aceste evoluţii pozitive se vor simţi mai puternic şi la nivelul populaţiei, însă şi în anii viitori datoria contractată de guvernul Boc va atârna ca o piatră de gâtul românilor care au dreptul la o viaţă mai bună.