Pentru Iohannis încălcarea legii este o chestiune de moralitate. În cel mai bun caz

„Dacă pierd procesul cu ANI, voi face un act de moralitate, un pas cu care vor fi toţi foarte mulţumiţi”, a declarat Klaus Werner Iohannis, primar acuzat de incompatiblitate pentru deținerea în același timp a funcțiilor de primar și de membru în Consiliile de Administrație ale companiilor de apă-canal și piețe.

Răspunsul mistic al lui Iohannis nu clarifică în niciun fel fondul problemei. Ce treabă are moralitatea cu legalitatea? Și ce înseamnă “un act de moralitate”, dacă nu chiar retragerea din cursa pentru Cotroceni? Dacă Înalta Curte menține punctul de vedere al ANI și decide că Iohannis se află în stare de incompatibilitate, Iohannis ar urma să aibă interdecție de a ocupa orice funcție publică, inclusiv – sau mai ales – funcția prezidențială, timp de trei ani.

Nu există loc de ambiguități în chestiunea unei decizii definitive și irevocabile a ÎCCJ, iar moralitatea nu are legătură cu verdictul. Pierderea procesului cu ANI înseamnă sentință definitivă că Iohannis a încălcat legea și că trebuie să retragă din cursa prezidențială!

Citeşte şi: Aroganța lui Iohannis – poate face un favor românilor și respectă legea. Poate…

Deși se arată foarte încrezător în privința procesului și spune că își dorește soluționarea cât mai rapidă a dosarului său, în realitate Iohannis este cel care tergiversează procesul de la ÎCCJ. Pentru ca dosarul să avanseze în etapa următoare, adică examinarea raportului în completul de filtru al Înaltei Curți, este nevoie ca fiecare parte implicată, respectiv ANI și Klaus Werner Iohannis, să formuleze un punct de vedere scris cu privire la raport. Or, ANI a trimis deja punctul de vedere la ÎCCJ, Iohannis, în schimb, nu!

Vedem în cazul acesta, din nou, ipocrizia cu care Iohannis tratează tema Justiției: se erjiează într-un apărător al statului de drept și al independeței Justiției, dar nesocotește termenele instanțelor și se ferește să dea un răspuns definitiv legat de verdict. Unde mai este moralitatea?

La fel a procedat Iohannis și în chestiunea baronilor corupți: a condamnat de pe prompter “baronizarea” României, dar și-a băgat capul în pământ atunci când DNA a venit să bată la ușa lui Artistotel Căncescu, marele baron PNL al Brașovului. A acuzat corupția din alte partide, dar a fost de negăsit pentru un punct de vedere atunci când Sorin Roșca Stănescu își făcea bagajele, să plece la Rahova.

Lui Iohannis îi place să arate cu degetul înspre problemele altora, dar când problemele cu Justiția sunt în ograda lui, tace și face diversiuni. Or, românii au avut deja un astfel de președinte și cei 10 ani cu Băsescu le-au ajuns deja.