Planul Ponta – împărţirea puterii în mai multe tabere

Desigur, în sprijinul acestei teze, liderul PNL nu a adus niciun argument, din moment ce Victor Ponta a încercat în mod constant găsirea unui echilibru între partidele aflate la putere în ceea ce priveşte împărţirea funcţiilor cu responsabilitate politică.

Aflat duminică seara în studioul România TV, premierul a ţinut încă o dată să îşi reafirme adeziunea faţă de principiul împărţirii puterii, de această dată în contextul zvonurilor legate de viitoarea sa participare la alegerile prezidenţiale. Astfel primul ministru a ţinut să declare că: "Dacă viitorul preşedinte va fi de centru-stânga, social-democrat sau de profil, cum îl consider eu pe Sorin Oprescu un om de centru-stânga, atunci obligatoriu trebuie să existe în conducerea Guvernului, adică premier, un om de centru-dreapta"

Atitudinea premierului reprezintă o excepţie în România, unde în ultimii zece ani ne-am confruntat în mod constant cu tendinţa preşedintelui Băsescu de a aduna într-o singură mână toate pârghiile puterii. Astfel, alianţa DA a fost de la bun început sortită eşecului, Traian Băsescu punând presiune pe fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu aproape din prima zi de mandat şi forţând ajungerea lui Emil Boc în funcţia de prim-ministru. În paralel, şeful statului s-a preocupat în mod constant de numirea anumitor oameni loiali lui la conducerea serviciilor secrete şi în fruntea parchetelor, cimentându-şi astfel influenţa în raport cu toate instituţiile statului.

Din acest punct de vedere, Crin Antonescu are un comportament similar, preşedintele PNL, afirmând deja mai mult sau mai puţin direct că în cazul în care va ajunge preşedinte va forţa numirea lui Klaus Iohannis în funcţia de şef al executivului. Dacă liderul liberal va ajunge la Palatul Cotroceni, atunci ne putem aştepta la o continuare a modului brutal în care Traian Băsescu a înţeles că trebuie acaparată toată puterea politică din România.

De asemenea, mai există o diferenţă între Victor Ponta, pe de o parte, şi Traian Băsescu respectiv Crin Antonescu, pe de altă parte, şi anume aceea că pentru actualul premier partenerii politici nu reprezintă persoane care trebuie să asculte orbeşte de el. Persoanele vehiculate ca făcând parte dintr-un viitor tandem cu actualul premier sunt Călin Popescu-Tăriceanu, Mugur Isărescu sau Sorin Oprescu. Toţi trei reprezintă lideri politici responsabili, capabili de dialog şi de a fi parteneri într-o guvernare cu adevărat nouă ca viziune pentru politica românească.

Faptul că Victor Ponta nu vrea toată puterea pentru el reprezintă o dovadă de responsabilitate într-o societate care încă nu a învăţat că politica înseamnă şi consens, nu doar luptă între mai multe viziuni ideologice. Marele avantaj pe care echilibrul rezultat dintr-un astfel de comportament politic îl aduce în guvernarea unei ţări este reprezentat de stabilitatea actului de guvernare, care permite elaborarea şi implementarea unor politici publice benefice pentru dezvoltarea societăţii româneşti.