Pleșu: S-a stins disputa academică despre metafizicul Elenei Udrea

Privind în retrospectivă istoria celor doi, a doua variantă pare singura corectă. Traian Băsescu n-a fost, nu este și nu poate fi solidar cu filosoful Pleșu, măcar pentru simplul fapt că pentru șeful statului român tinichigii, chelnerii și coloneii de televiziune sunt mult mai importanți decât orice amețit căzut în patima seacă a metafizicii.

În al doilea rând, cum să fie Traian Băsescu solidar cu cel pe care l-a folosit pe post de sac de antrenament încă din 2005, când președintele încă mai avea glazura specifică, de popularitate? Primul șoc legat de Băsescu, pentru cei cu memoria bună, a fost criza consilierilor săi – numai nume, unul și unul – care plecau pe capete, cu aceeași vorbă de adio: Traian Băsescu este un președinte de neconsiliat. La acea vreme, Andrei Pleșu, mult mai neatent la grija zile de mâine decât este în prezent, a fluierat în șantierul Bisericii Adoratorilor lui Băsescu la care tocmai începuse construcția. Consilierul Pleșu, după cum ne amintim, a fluierat atunci și nu a admirație după Elena Udrea, șefa cancelariei de la Cotroceni. La fel de bine ne amintim cât de prompt l-a claxonat președintele Băsescu pe intelectualul inadecvat. Conflictul cu fostul cârmaci al navei Biruința, i-a și cauzat la sănătate lui Pleșu, care și-a prezentat în scurt timp demisia pe motiv de naturel simțitor.

Solidaritatea dintre Băsescu și Pleșu este cu atât mai improbabilă cu cât intelectualul a recidivat ulterior, când a scos marinarul din Băsescu cu sintagma ”dictatura lui Băsescu”, scăpată în peisaj prin 2011. La acea dată, din glazura de popularitate a lui Băsescu abia dacă se mai vedeau vagi urme, ca pe etichetele de produs care previn cumpărătorii că ”este posibil să conțină urme de..”

Atunci a mai răsunat o dată sirena navei Biruința, spre intelectualul care traversa de-a curmezișul, în loc nepermis, interesul politic de moment: autocratul Băsescu i-a transmis „un ultim avertisment fostului consilier prezidenţial Andrei Pleşu”: „Nu aş vrea să spun acum lucruri care să nu-i placă domnului Pleşu despre cum l-am văzut eu ca şi consilier. Îl invit la decenţă. Este ultimul apel pe care i-l fac". Și chiar că a fost ultimul. Principiile păgubos-eticizante care-i chinuiau bătrânețile filosofului au intrat într-o profundă hibernare. Mulți s-au întrebat care ar putea fi leacul miraculos care a transformat neastâmpărul și rebeliunea celui care a vedea clar dictatura în 2011 în cumințenia propagandistului de ocazie care se amestecă în dispute ofensatoare la firul ierbii, în timp ce insultă și este insultat în numele aceluiași Traian Băsescu, care l-a disciplinat cu acel ultim avertisment, atât de eficient. Azi Andrei Pleșu este un om dacă nu mai fericit, cu siguranță mult mai liniștit. Colegii săi intelectuali, care-l fluierau pe vremea când vorbea de rău apucăturile dictatoriale ale augustului personaj de la Cotroceni, acum îl îmbrățișează frățește și se expun de dragul său frigului și ridicolului în timp ce ”pupattoți piața endependenți” lângă statuia lui Mihai Viteazu.

Acum, Băsescu se simte ”solitar ca” Pleșu, de dragul aceleiași Elena Udrea, pentru care l-a mazilit cândva, la ceas de cumplită dezamăgire, din corpul consilierilor atotștiutori. Efortul de rescriere a istoriei se justifică în cazul lui Băsescu, care luptă pentru ”cauza nobilă” a prematurului PMP. Justificarea acceptării acestei reinterpretări pe cât de tardive pe atât de ofensatoare vine mai greu în cazul lui Pleșu.
Se spune că o femeie poate fi numitorul comun între doi bărbați. Pe marinarul Traian Băsescu și pe filosoful Andrei Pleșu, diva din Pleșcoi i-a despărțit și tot ea i-a adus laolaltă.
În privința filosofului pus la punct odinioară prin atenționarea prezidențială, lucrurile se clarifică: revolta interioară s-a stins. Andrei Pleșu zis și ”marele” tace sau se preface că împăratul nu e gol. Uneori recită poezie patriotică de pahar, în contradictoriu cu prezentatorii de televiziune. Lucrurile au revenit la normal: filosoful contemplă nimicnicia ființei la București, în timp ce Elena Băsescu ridică în picioare sala la Bruxelles, pe tema pescuitului arctic. Trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, domnule profesor, n'est ce pas?