PMP strică muniția electorală pe Udrea

Muza manelistului Costeluș de la Oradea, sexi-Udrea a făcut recent loc modestei-Udrea, cea care își justifică prezența centrală pe afișul PMP ”pentru că nu putea fi Băsescu”, mesianicul de la Palat. Dar, se grăbește să precizeze ”modesta” a cărei singură funcție în PMP s-a dovedit de curând a fi aceea de element central al afișului electoral, popularii nu au renunțat la ideea fixă de silui încă un pic Constituția. Se caută soluții, dă asigurări Udrea, pentru ca pe maculatura electorală a PMP să fie menționat și Băsescu, dacă altfel nu se poate. ”Garantat de Băsescu” va transforma cu siguranță afișul în care levitează ”strigoii” portocalii într-o operă de artă modernă, destul de asemănătoare cu grafica de campanie a văcuței Fulga, care se dădea huța pe un leagăn și îți garanta și ea că bei lapte 100% natural.

Tupeul Elenei Udrea este, puțin spus, colosal. Incapacitatea sa (și a lui Băsescu) de a realiza și a admite că prin simpla prezență trage partidul în jos este de-a dreptul înduioșătoare. În America, despre astfel de persoane se spune că sunt challenged și se consideră o dovadă de sadism inutil ironizarea lor. În România nu vom înceta s-o ironizăm pe Udrea, doar pentru că-i lipsește simțul ridicolului, pentru simplul motiv că a avut ea grijă să-și compenseze pierderea prin avuție personală. Mila și toleranța românilor în anul de grație 2014 au, ca să zicem așa, o dimensiune fiscală. Incapacitatea Elenei Udrea de a identifica și a ocoli greșelile de logică și de bun-simț în declarații tinde mai degrabă să trezească iritarea, înaintea compătimirii. Conform ”argumentației” scăpată din constrângerile logicii, Udrea este un surogat de Băsescu, așa cum Fundația Mișcării Populare este un surogat al PMP. În plus, prezența pe afiș se justifică prin faptul că partidul nu este cunoscut. Da, o dramă incredibilă de imagine, la nicio lună distanță de examenul electoral, admisă așa, pur și simplu, ca și cum ar pălăvrăgi despre ojă de unghii, la o cafea cu prietenele. Totul ambalat în iluzia mentală că cineva, undeva în țara asta, ar putea trânti ștampila pe PMP pe motiv că a văzut pe un afiș plin de ”tineri” tomnatici, ca stejarul în talie, că o blondă trecută și chinuită de talente și-a tras pantofi mișto, care costă cât o înmormântare decentă în provincie...

Realitatea tristă pentru Udrea este că acel afiș are semnificație exact pentru aceia care o urăsc din rărunchi și care n-o mai vor sub nicio formă în viața politică autohtonă, fie că vorbim de social-democrații lui Victor Ponta, fie că vorbim despre democrat-liberalii lui Blaga, care i-au mai dat o dată cu flit, la alegerile interne. Pentru toți aceștia maculatura electorală a Elenei Udrea reprezintă inadmisibilul: candidatura prezidențială în fruntea unui partid-accesoriu, un coșmar care l-a făcut și pe sorbonistul Papahagi să-și vadă rușinat de drum... În același fel în care PDL își sacrifica interesele de partid pentru a o propulsa pe insipida EBA la Bruxelles, PMP își sacrifică în prezent muniția electorală sărăcăcioasă și insuficientă pentru a-i face precampanie prezidențială Elenei Udrea.