PNL aproape de scindare? Unii hăis, alţii cea

Ultimele evenimente au scos la iveală o schismă consistentă între Daniel Chiţoiu şi Radu Stroe, membrii ai cabinetul Victor Ponta, pe de o parte, şi Crin Antonescu, susţinut vocal de trompeta Ludovic Orban, de cealaltă parte.

Cei doi miniştrii au o opinie distinctă față de șeful PNL în ceea ce priveşte angajarea formaţiunii pentru alegerile europarlamentare. Mai exact, Chiţoiu şi Stroe militează pentru o candidatură comună PNL-PSD pentru Bruxelles. Cântărind la rece, pragmatic, această soluţie ar dezlega multe necunoscute în cadrul alianţei de guvernare, în plus social-democraţii au lăsat deschise uşile dialogului. Dacă traducem ultimele declaraţii ale lui Victor Ponta, mesajul de unitate al USL reprezintă epicentrul politicii PSD. Cheia ecuaţiei se află la Crin, care are o misiune imposibilă, o altă mâncare de pește faţă de execuţia reprezentanţilor platformei Iniţiativa România Liberală. Chiţoiu şi Stroe sunt doi oameni cu greutate în partid, mult peste Chiliman şi compania; rămâne de văzut la ce compromis se va ajunge, sau mai rău poate, la adâncirea fisurii.

Beneficiile planului Chiţoiu - Stroe nu sunt de neglijat. La o prima privire, USL a rămas la acelaşi nivel electoral, undeva la 60%, în ciuda celor aproape doi an de guvernare. Acest aspect coroborat cu scorul PNL din sondaje, tot mai pipernicit, echivalează cu o reprezentare cert superioară în Parlamentul European, decât în situația unei curse pe cont propriu. Doi - deşi afectaţi de frecuşuri, în special venite din teritoriu, structurile alianţei sunt încă puternice, să nu mai vorbim de experienţa alegerilor din 2012. Nu în ultimul rând, liberalii ar rămâne la guvernare, într-un algoritim de 1 la 1, dezavantajos pentru social-liberali, dar nemaipomenit pentru ei.

În tabăra opusă, Crin aduce ca argument lupta din zona de dreapta a eşichierului politic -“PNL-ului nu-i surâde o participare pe liste comune dintr- un motiv special. Noi avem o bătălie de imagine pe dreapta”. Uşor tardivă că să nu-i spunem puerilă această argumentaţie, în condiţiile în care eşti bine mersi parte a puterii. Adică partidele fidele preşedintelui, PDL-ul etc vor slăbi tirul doar că mergi conjunctural pe alt drum decât PSD. Această teorie ar avea sens doar în cazul unei rupturi definitive a USL urmată de o repoziţionare a partidului în proximitatea opoziţiei. Sunt apuse vremurile în care Antonescu se mândrea cu cifrele obţinute de PNL - cel mai bun scor electoral după 1937.

Ieşirea suburbană a lui Ludovic Orban la adresa lui Victor Ponta, deloc întâmplătoare la B1, în ochii electoratului fidel lui Băsescu, reprezintă a “n”-a situaţie în care liberalii joacă la două capete. Între timp, Crin a condamnat discursul lui Orban, binenţeles fără alte măsuri. Tactica aceasta cu arătatul pisicii este fumată, în rolul măscăriciului de serviciu fiind acum Orban care a preluat ștafeta de la SRS.

Singura certitudine legată de actuala conducere a PNL este incoerenţa, dublată de o neputinţă managerială. De aici şi tabloul general a la Picasso, cu unii hăis şi alţii cea. Nu trebuie însă scoasă din calcul nici o nouă scindare a partidului, bisericuţele sunt pe zi ce trece mai bine conturate, iar mai nou au început să-şi dea la gioale fără menajamente.