Ponta nu lasă baronii să capete putere prea mare

Decizia de sâmbătă a Curţii Constituţionale, ca răspuns la sesizarea PDL-PMP pe tema validării Guvernului Ponta III, a concentrat majoritatea dezbaterilor şi a comentariilor din mass-media. Totuşi, în weekend-ul recent încheiat, pe agenda politică au apărut şi alte două teme care vor marca probabil dezbaterile din zilele următoare – mesajul lui Victor Ponta privind susţinerea lui Călin Popescu Tăriceanu pentru şefia Senatului şi teza candidaturii lui Victor Ponta la prezidenţiale. Ambele teme au fost comentate şi diseminate de primul ministru într-o emisiune la România TV.

La prima vedere, poziţionarea premierului poate părea bizară, mai ales că aparţine preşedintelui celui mai puternic partid politic din România şi totodată cel mai bine cotat politician în sondaje. În realitate, abordarea este una pragmatică şi ţine mai degrabă de asigurarea unei echilibru între zona politică şi zona de guvernare.

Premierul Ponta a învăţat că oricine acumulează prea multă putere devine periculos. Exemplul cel mai concludent este chiar Traian Băsescu, cel care printr-un exces de putere a încercat să controleze toate pârghiile de conducere la nivel politic şi instituţional. De aceea, primul ministru nici nu girează planul baronilor de a urma modelul Băsescu şi de a acapara toată puterea. Baronii locali nu îl vor pe Călin Popescu Tăriceanu la şefia Senatului pentru că ar înseamna că nu au toată puterea. Soluţia propusă de Victor Ponta este una raţională şi echilibrată, în logica algoritmului USL. Dacă PNL a abandonat USL-ul, nu înseamnă că principiile care au guvernat înţelegerea trebuie să fie denunţate.

Nu întâmplător, în ultimele zile mai mulţi lideri locali cu greutate ai PSD au avansat în spaţiul public ipoteza candidaturii lui Victor Ponta la prezidenţiale. Abordarea consemnează o anumită forţare prin care se încearcă determinarea premierului în a face pasul cel mare spre prezidenţiale. Doar că Victor Ponta a subliniat în repetate rânduri că prioritatea sa este aceea de a-şi duce la bun sfârşit mandatul în fruntea Executivului, mai ales că rezultatele înregistrate până acum de Guvernul Ponta sunt dintre cele mai bune. Prin urmare, devine evident că baronii îl vor pe Ponta la Cotroceni, pentru a prelua controlul asupra tuturor palierelor guvernării.

Ca prim-ministru, Victor Ponta a reuşit să evite preluarea puterii de către baroni. I s-a opus lui Radu Mazăre atunci când primarul Constanţei dorea controlul justiţiei, l-a contrat pe Marian Oprişan când preşedintele CJ Vrancea a ridicat problema finanţelor alocate de la centru către teritoriu şi i-a limitat puterea lui Marian Vanghelie, cel care a încercat să îşi impună controlul şi pe palierul guvernării. În schimb, acelaşi Victor Ponta a echilibrat pretenţiile lor fie cu ajutorul PNL (prin prinicipiul parităţii), fie cu ajutorul tehnocratilor (mai întâi Voinea, Teodorovici, Pricopie; acum şi alţi tehnocraţi tineri).

Astfel, primul ministru îşi doreşte un sistem checks and balances, pentru că acest sistem ţine presiune pe baroni, îi face să fie mai atenţi şi mai puţin periculoşi. Adrian Năstase nu le-a limitat puterea. Traian Băsescu i-a strâns pe toţi lângă el. Crin Antonescu a vrut şi el sa îşi crească baroni. În tot acest peisaj, Victor Ponta e singurul care vrea să limiteze puterea propriilor baroni. Şi nu o face ostentativ, ci elegant şi raţional. Păstrand instituţiile statului la adăpost de controlul total al baronilor, primul ministru face un serviciu statului. Dacă planul va funcţiona, vor exista zone în România – precum justiţia, fondurile europene sau finanţele – care nu vor mai fi atât de politizate ca întotdeauna.