POSTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI. Ortodocşii intră în Postul Sfintei Marii

"Este un post care îi pregăteşte pe creştini pentru cele două mari praznice din luna august: Schimbarea la Faţă si Adormirea Maicii Domnului. Postul Adormirii Maicii Domnului este rânduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare şi de postul cu care ea însăşi, după tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice", a explicat părintele Constantin Stoica, consilier patriarhal.

Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată din an (al Paştelui, al Sfinţilor Petru şi Pavel, al Sfintei Marii şi al Crăciunului). Originea lui trebuie căutată, probabil, prin secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului a început a cunoaşte o dezvoltare mai mare şi când sărbătoarea Adormirii ei a început a căpăta o mai mare importanţă. La început însă, nici timpul din an, nici durata şi nici felul postirii nu erau la fel peste tot. Unii, în părţile Antiohiei, posteau o singură zi (6 august), alţii mai multe zile (patru la Constantinopol, opt la Ierusalim). În Răsărit, posteau în luna august şi de aceea postul era numit şi Postul lui August, alţii în septembrie (apusenii, ca şi în prezent), iar alţii nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la amărăciunea pământească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit. Data şi durata postului au fost uniformizate în toată ortodoxia abia în secolul al XII-lea, la Sinodul local din Constantinopol, ţinut la 1166, sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze 14 sau 15 zile, până la Sărbătoarea Adormirii (15 august), aşa cum, de altfel, se practica mai înainte prin unele părţi.

Se lasă sec în seara zilei de 31 iulie, iar când această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte, de asemenea, postul se prelungeşte şi în ziua sărbătorii înseşi, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin.

Postul Sântămăriei este mai uşor decât al Paştelui, dar mai aspru decât al Crăciunului şi al Sfinţilor Apostoli.

"Tipicul cel mare" şi învăţătura pentru posturi din "Ceaslovul mare" prescriu ajunare lunea, miercurea şi vinerea, până la ceasul al IX-lea (nouă ore de la răsăritul soarelui, în jur de ora 15.00), când se consumă mâncare uscată. Marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin. La 6 august, când este cinstită sărbătoarea Schimbării la Faţă, în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. În timpul acestui post se citesc în bisericile mănăstireşti, zilnic, alternativ, cele două Paraclise ale Maicii Domnului. De fapt, este bine ca fiecare credincios să citescă zilnic în acest post "Paraclisul Maicii Domnului".

Creştinii ortodocşi au patru posturi mari într-un an. Postul Paştilor este cel mai lung şi cel mai aspru post (3 martie - 20 aprilie în 2014). Durata postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, sau al Sânpetrului, depinde de data prăznuirii Sfintelor Paşti (anul acesta 16 - 29 iunie). Acest post începe întotdeauna în lunea după Duminica Tuturor Sfinţilor, prima după Rusalii. Se poate întâmpla, însă, ca prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt să cadă după data de 29 iunie. În această situaţie s-a rânduit ca postul să se ţină în cele trei zile de dinaintea sărbătorii Sfinţilor Apostoli.

Celelalte două posturi de durată din anul bisericesc, cu dată neschimbătoare, sunt Postul Adormirii Maicii Domnului, şi Postul Crăciunului sau al Naşterii Domnului, între 14 noiembrie şi 24 decembrie.