Prima traducere instantanee a spuselor delfinilor! Care a fost primul cuvânt înţeles de cercetători

Specialiştii din cadrul Wild Dolphin Project au lucrat, timp de 25 de ani, cu un grup de delfini liberi din Caraibe, dezvoltând o serie de fluierături – diferite de cele emise de delfini în cadrul limbajului lor natural – în speranţa că delfinii vor învăţa  aceste sunete şi le vor folosi.

Şi nu au fost dezamăgiţi: anul trecut în august, Denise Herzing, director al Wild Dolphin Project, a putut auzi, în timp ce se afla în apă, înotând alături de grupul de delfini, una dintre fluierăturile respective, iar aparatul pe care îl purta cu ea (prototipul unui dispozitiv de traducere numit Cetacean Hearing and Telemetry  - CHAT) a tradus-o imediat: „iarbă de mare”!

Pe lângă avatajul de spori cunoştinţele noastre despre comportamentul animal,  ajutându-ne să îl înţelegem mai bine, evenimentul arată potenţialul deosebit al folosirii algoritmilor pentru a analiza orice activitate în cadrul căreia are loc transmiterea de informaţie, inclusiv activităţile noastre de zi cu zi.

CHAT utilizează algoritmi speciali cu ajutorul cărora analizează fluierăturile delfinilor, depistând unele caracteristici semnificative ale acestora. Cercetătorii speră ca, în timp, să poată folosi asemenee dispozitive nu numai pentru a analiza sunetele inventate de ei şi învăţate de delfini, ci şi pentru a înţelege cu adevărat limbajul delfinilor, ceea ce îşi comunică ei în mod natural.

Evenimentul a fost singular şi rezultatele analizei sunt preliminare, cercetările fiind întrerupte în vara trecută, deoarece specialiştii au pierdut grupul de delfini sălbatici pe care îl studiau. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă sunt încrezători în progresele făcute şi intenţionează ca în vara viitoare să repete observaţiile, pentru a confirma această comunicare bidirecţională între oameni şi delfini.

Cercetări asemănătoare, cu ajutorul unor dispozitive ce operează cu algoritmi special proiectaţi, au fost realizate şi în cazul unor maimuţe precum macacii rhesus şi gibonii.

La maimuţele rhesus, Brenda McCowan, de la Universitatea California – Davis, a descoperit modele care au ajutat-o să prevadă comportamentul maimuţelor rhesus în captivitate, astfel încât să se evite declanşarea unor confruntări violente care duc adesea la moartea individului dominat din grup.

Michael Coen, de la Universitatea Wisconsin – Madison, a studiat, cu metode asemănătoare, vocalizările gibonilor cu obraji albi, descoperind anumite caracteristici care ar putea ajuta, într-o zi, la descifrarea limbajului acestor maimuţe.

Sursa: New Scientist