PSD bate Dreapta cu mâna la spate la europarlamentare

Scena politică a intrat în febra alegerilor europarlamentare, care, conform legislaţiei comunitare, se pot organiza în intervalul 22 - 25 mai. România a ales ca dată ziua de duminică 25 mai, decizia fiind făcută publică de președintele PSD, Victor Ponta. Ultimul sondaj, realizat de CSCI, developează un interes crescut al electoratului pentru stânga dominată de social-democraţi, 41% dintre români vor vota cu PSD - PC - UNPR. Concomitent, degringolada din dreapta eşichierului politic este taxată de votanţii tradiţionali din această zonă.

Surprinde neplăcut scorul obţinut de PNL, doar 16%, puţin peste PDL, coborât la 14%; clasamentul este închis de UDMR 7% şi PPDD 6%. Liberalii gestionează greșit relația cu alegătorii, iar criza se prelungește. Cifrele confirmă odată în plus că electoratul USL, în proporţie covârşitoare, se indentifică cu partidul condus de Victor Ponta. Ezitările lui Crin din toamnă, absenţa unei poziţii tranşante la adresa preşedintelui Băsescu, dar şi a unor miniştri (doar două exemple: Radu Stroe și Ramona Mănescu), au împins înapoi formaţiunea cu procente însemnate. Comparativ cu datele înregistrate în luna decembrie, PNL a pierdut nu mai puţin de 3%, o situaţie care dă peste cap planul iniţial al liberalilor. Aceștia mizau pe un scor de 25% şi implicit pe continuarea negocierilor în cadrul Uniunii de pe poziţii egale cu partenerii social-democraţi, în mod deosebit păstrarea altgoritmului de 1-1.

Lovit din interior de plecările masive către Mişcarea Populară, Partidul Democrat Liberal reprezintă a doua formaţiune care nu poate să se oprească din picaj. Paradoxal este că partidul condus de Vasile Blaga se consolidase temporar undeva spre 20%, moment în care tandemul Băsescu-Udrea a detonat bomba PMP. Orgoliul preşedintelui de a rămâne “capi di tutti capi” pe dreapta produce efecte din cele mai nefaste pentru toate partiduleţele înghesuite în cursa pentru recucerirea bazinelor electorale pierdute.

Principiul artimeticii simple nu se aplică în politică. Mai exact, simpatizanţii PDL şi ai lui Băsescu nu migrează spre Partidul Mişcarea Populară, în schimb nu vor mai pune ştampila nici pe trandafirul democrat-liberal. Exodul celor 15 parlamentari oranj spre mărul albastru-verde, un sfert faţă de numărul iniţial, dacă ne raportăm doar Camera Deputaţilor, nu transferă din capitalul de simpatie al PDL-ului spre PMP. Creaţia şefului statului încă nu trece pragul celor cinci procente, în ciuda tuturor eforturilor.

Pentru formaţiunile de dreapta alegerile din mai reprezintă totuşi un moment oportun de a declanșa reforme interne, o ocazie nimerită de a renunţa la liderii controversaţi, care au dominat scena politică în ultimii 10-15 ani, fie că vorbim de perechea Băsescu-Udrea (PMP), ori de şeful PDL, Vasile Blaga. Binenţeles scenariul este ușor utopic, “Boldogul” abia s-a aşezat confortabil în scaunul de pe Modrogani, în timp ce “Blonda” va obţine ceea ce PDL i-a refuzat preşedinţia unui partid.

În acest context, dacă nu vom asista la evenimente spectaculoase din punct de vedere politic, economic sau social, PSD bate Dreapta cu mâna la spate la europarlamentare şi prin KO, iar obiectivul de 15 mandate pare mai degrabă unul timid decât optimist.