Radicalii maghiari se întorc în genunchi la UDMR

Liderul PCM a afirmat că a făcut această propunere din dorinţa de a evita ca minoritatea maghiară din România să ajungă nereprezentată în legislativul european. Biro Zsolt a atras atenţia asupra faptului că, la alegerile parlamentare din decembrie 2012, UDMR abia a reuşit să atingă pragul de 5% necesar intrării în Parlamentul României şi că un eşec la europarlamentare nu este deloc bun pentru ungurii din România.

PCM-ul reprezintă unul din partidele care au apărut relativ recent în interiorul etniei maghiare din Transilvania ca alternativă la UDMR şi care au încercat să ia din voturile Uniunii printr-un discurs mai radical decât al acesteia. Cealaltă formaţiune politică cât de cât importantă care a încercat acelaşi lucru este Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT) condus de László Tőkés, însă PCM-ul a constituit prima voce contestatoare a UDMR din interiorul etniei.

Partidului Civic Maghiar a reprezentat la formarea sa, în 2008, prima formaţiune politică de factură etnică care a vrut să se lupte cu UDMR pentru acelaşi electorat. Cu toate acestea, performanţele electorale ale PCM au fost modeste, partidul nereușind să câștige în confruntările electorale la care a participat decât câteva locuri în administrația locală. Ca urmare a acestor contraperformanțe, liderii PCM au înţeles că pentru a avea o şansă la câştigarea unui mandat mai important, ei trebuie să se întoarcă spre UDMR, care rămâne cel mai legitim reprezentant politic al etniei maghiare din România. Propunerea domnului Biro reprezintă, astfel, cel puţin recunoşterea faptului că radicalii maghiari s-au convins că eforturile lor din ultimii ani de a constitui o alternativă au fost inutile şi că o reapropiere de UDMR este singura cale de a mai supravieţui politic.

Dacă a existat un efect al apariţiei acestor formaţiuni, atunci acesta a fost scăderea în sondaje a fomaţiunii politice condusă de Kelemen Hunor prin fragmentarea votul ungurilor din Harghita, Mureş şi Covasna. Apropierea dintre UDMR şi PCM ar putea astfel să inverseze acest trend.

Propunerea PCM poate reprezenta o oportunitate în ceea ce priveşte dinamica relţiilor inter-etnice. Uniunea a apărat întotdeauna interesele etniei maghiare, dar de o manieră moderată şi pe o logică de cooperare, nu de conflict, cu autorităţile de la Bucureşti. Apariţia formaţiunilor de tipul PCM sau PPMT nu a făcut decât să radicalizeze discursul politic din maghiarime. În contextul unor posibile alianţe cu UDMR, aceste partide şi-ar putea îmblânzi discursul radical, fapt ce ar elimina o parte din tensiunea etnică existentă în zonă.

Modul responsabil în care UDMR-ul şi-a urmărit de-a lungul timpului interesele politice a fost de natură să limiteze multe probleme ce ar fi putut apărea între români şi unguri. Din acest punct de vedere, o viitoare alianţă a partidelor etince maghiare în care UDMR-ul ar fi partenerul principal nu ar face decât să îmblânzească discursul etnic pe care apariţia PCM şi PPMT l-a radicalizat în ultimii ani.