Să nu ne mai ascundem după deget. Lui Băsescu nu îi convine Comisia Nana

Frisoanele care m-au trecut la auzul acestei declaraţii făcută luni seara de preşedintele Traian Băsescu nu au fost întrecute ca intensitate nici măcar de sentimentul de deznădejde pe care l-am simţit marţi dimineaţă când am văzut cum urcă valoarea euro-ului în raport cu cea a leului.

Nu trebuie să fii vreun vreun mare expert în politică sau în economie ca să îţi dai seama că declaraţia lui Băsescu nu face altceva decât să arunce în aer tot ceea ce s-a mai stabilizat în ultimul an. Dacă Traian Băsescu chiar nu va semna Memorandumul cu FMI, atunci credibilitatea României s-a dus pe apa sâmbetei, la fel ca dobânda la care ţara noastră se poate împrumuta de pe pieţele bancare externe. Despre imaginea de ţară sau stabilitatea politică deja nu mai are rost să vorbim, din moment ce ele au dispărut instantaneu în momentul în care cârmaciul de la Cotroceni a scăpat porumbelul.

Şi totuşi, care este miza lui Traian Băsescu în toată această afacere? Desigur, nu binele românilor, în numele căruia putea să îşi dea demisia de mult. În acest context, declaraţiile mai multor politicieni, conform cărora miza reală nu este reprezentată de cei 7 eurocenţi, ci de Comisia parlamentară care trebuie să investigheze achiziţionarea de către familia Băsescu a celor 300 de hectare de teren agricol lângă comuna Nana, parcă are altă semnificaţie. Dacă aşa stau lucrurile, atunci e ca şi cum, în acest moment, preşedintele ar da o spargere la Guvern, luând drept ostatici 20 de milioane de români.

Din momentul în care a anunţat că vrea să se apuce de agricultură, atitudinea lui Traian Băsescu s-a transformat din ce în ce mai mult într-una de grof-latifundiar pus pe căpătuială, complet dezinteresat de soarta argaţilor de pe moşie. Din punct de vedere politic el nu mai are nimic de câştigat, din moment ce nu mai poate candida pentru funcţia supremă în stat şi orice proiect electoral asociat cu numele său este sortit eşecului de la bun început. Singurul lucru pe care îl mai poate spera este să să dea foc la valiza USL-ului. Problema e că în această întreprindere bărbătească se joacă cu focul şi riscă să dea foc întregii case numită România.

La începutul ultimului său an de mandat, liderul de la Cotroceni nu face altceva decât să adune într-un mod hrăpăreţ resursele de care are nevoie pentru un trai îndestulat şi liniştit la bătrâneţe, după ce a reuşit timp de zece ani să îşi arate “iubirea” faţă de români. În realitate, lui Traian Băsescu nu îi mai pasă decât de liniştea sa viitoare, linişte pe care Comisia Nana o poate compromite definitiv şi pentru care liderul de la Cotroceni se arată dispus să recurgă la orice mijloc pentru a o apăra, indiferent de cine va avea de suferit pe parcurs.

În campania electorală din 2004, Traian Băsescu ne-a promis că va fi un preşedinte jucător, uitând probabil să precizeze cum va juca la bluf cu situaţia României. La aproape zece ani de la acel moment, şeful statului ne-a demonstrat până unde poate merge spiritul său de parior, mai ales când vine vorba de interesele sale personale. Acum, moşierul Traian Băsescu speră să îşi asigure ieşirea din scenă nevătămat de ancheta unei comisii care ar putea ajunge la nişte concluzii extrem de nefavorabile despre modul în care a abuzat în interes personal de funcţia pe care o ocupă, lovindu-ne în acelaşi timp pe noi toţi. Nu am ce zice, un gest de despărţire extrem de frumos venit din partea “preşedintelui tuturor românilor”...