Să restabilim adevărul: Crin Antonescu împinge Guvernul în Parlament, pentru un capriciu

Ceea ce i se poate reproșa în primul rând liderului liberal, repsonsabil în opinia multora de declanșarea actualei crize din USL, este teribila incapacitate de a se concentra asupra unui scop ierarhic superior. Precum un copil cu probleme, Cătălin Ivan l-a numit chiar bosumflat, Crin Antonescu par a suferi de un deficit cronic de atenție.

Din 2011, de la înființarea alianței politice și până în ziua de azi, candidatura la președinție ar fi trebuit să fie singurul lucru la care să se gândească și la care să se concentreze. Orice altceva ar fi trebuit considerat un simplu capriciu și dat la spate, ca atare. Ce a făcut liderul liberal? Exact pe dos.

Preocupat de orice altceva, de cele mai multe ori simple bazaconii, cum ar fi ponderea PNL în raport cu partenerii de alianță, o temă infantilă de vacanță, fără relevanță pentru cineva aflat de fapt în pragul unui examen greu, de maturitate... De câte ori criticii sau apropiații de pe margine i-au atras atenția, Crin a ripostat de fiecare dată cu același lucru. Pentru a se concentra asupra scopului ultim al misiunii sale politice, ar trebui să fie 100% sigur că va fi desemnat candidat al USL la prezidențiale.

Cine ar fi crezut că, o dată obținută și această ultimă certitudine, situația mai tare se va înrăutăți? Orice psiholog ar putea confirma că această criză actuală a fost determinată din momentul în care semnătură social-democraților a fost pusă pe acordul prin care s-a consemnat și-n scris candidatura liberalului. De ce? Pentru că din acea clipă Antonescu a știut că a terminat rezerva de scuze și pretexte și că din acea clipă toate eșecurile și lipsa de performanță în cursa spre Cotroceni i se vor imputa direct.

La acest stres, deloc neglijabil, s-a mai adăugat și acela determinat de alegerile europarlamantare. În legătură cu acestea, lui Antonescu ia fost deja arătată pisica chiar din propriul partid, unde adversarii săi abia așteaptă să-și asume răspunderea pentru rezultatele previzibile, slabe. Toate acestea, venind și pe fondul său de labilitate specific, noi înșine descriind în numeroase rânduri pe obiectiv.info situații care ne-au făcut să considerăm evoluția liberalului ca una ciclotimică, au provocat clacarea psihică a acestuia.

Crin Antonescu a cedat, pur și simplu iar acum evoluează haotic, în plină criză. Scara sa de valori, care ar fi trebuit să fie una și bună, ordonată în funcție de priorități, a fost răsturnată. Agitat, liderul caută disperat elementele argumentației care-i pot demonstra lui însuși dar și celorlalți că el, Crin Antonescu, nu poate candida, e constrâns să renunțe la prezidențiale și nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că... În locul punctelor de suspensie, diverse persoane vor pune diverse motivații, în funcție de configurația mentală și cât de tare se simt presați.

Important este că valorile lui Antonescu au fost rearanjate, iar. Mai importantă decât candidatura este acest meci, cu Sârbu, cu Ponta, cu social-democrații. Mai important decât efortul care să-l propulseze pe el însuși la Cotroceni este efortul de a-l face pe primarul Johannis ministru de Interne, vicepremier și cine mai știe ce, în același timp. În ergonomia sa mentală actuală, acestea sunt simple scuze, lucru care ar deveni extrem de vizibil dacă adversarii săi i-ar face pe plac.

În acel moment, Antonescu le-ar înlocui rapid cu altele, mai dificile. Scopul principal, care-l angoasează de doi ani pe Antonescu, candidatura la președinție a fost înlăturat și înlocuit cu o sumă de capricii, ușoare de îndeplinit și lipsite de miză și stres. Propunerea restructurării Guvernului, inițiativă care a aparținut lui Crin Antonescu este un astfel de capriciu. Efortul său este direcționat astfel încât edilul Sibiului, Klaus Johannis să ajungăi ministru de Interne și viceprim-ministru coordonator al ministerelor economice, deci practic o alta poziție a Guvernului. Crin Antonescu a făcut astfel rocada subtilă prin care a înlocuit scopul dificil pe care nu-l poate atinge el, în scopul dificil pe care nu-l poate atinge Johannis. Ceea ce nu vede liderul PNL este realitatea crudă, care nu ține cont de nervi, de stres, de festele pe care ți le joacă propria minte când îi atingi limitele.

Oricât de supărat ai fi pe viață și pe propria incapacitate, nu poți să duci Guvernul la reșapat în Parlament doar pentru îndeplinirea unui astdel de capriciu. În realitatea asta crudă, totul se plătește și orice are un preț, erorile au chiar unul cât se poate usturător. Cel mai bine a sumat miza cu care se confruntă liberalul, editorialistul Cristian Tudor Popescu: „Dacă USL se rupe, Crin Antonescu a terminat-o cu preşedinţia”. Mai simplu de atât nu se poate spune.

Vocea rațiunii rămâne și în continuare cea a premierului Ponta. În aceste condiții, Victor Ponta a cerut ca în baza experienței de aproape doi ani de funcționare a Guvernului, să se folosească momentul pentru a se cere parlamentarilor o noua structură a Executivului pentru a așeza lucrurile pe poziții care să asigure stabilitate și responsabilitate în 2014 .