Schimbări majore în fotbalul românesc – care este viitorul?

Prima săptămână a lunii martie 2014 va rămâne marcată în calendar drept una de referinţă pentru fotbalul din România. Două sunt momentele care certifică importanţa acestor zile pentru fenomentul fotbalistic autohton. În primul rând, dosarul transferurilor asupra căruia justiţia s-a pronunţat, împărţind pedepse cu închisoarea pentru opt nume grele din fotbal: fraţii Ioan şi Victor Becali, George Copos, Cristi Borcea, Mihai Stoica, Jean Pădureanu, Gigi Neţoiu şi Gică Popescu. Al doilea reper important este legat de alegerile pentru şefia Federaţiei Române de Fotbal, câştigate de tânărul Răzvan Burleanu. Astfel, noul preşedinte al FRF îl înlocuieşte pe Mircea Sandu care a deţinut şefia Federaţiei timp de 24 ani, un record de longevitate în fruntea forului suprem al fotbalului românesc.

Chiar dacă pentru mulţi poate părea o formulă-clişeu, evenimentele de dată recentă din zona fotbalului românesc reprezintă cu adevărat un nou moment zero care va avea un impact direct asupra fenomenului sportiv, în general şi asupra sportului-rege, în particular. Astfel, fotbalul din România intră într-o nouă zodie, are şansa de a se recredibiliza şi de a reveni în elita fenomenului fotbalistic european şi mondial.

Desigur, schimbările la vârf şi pedepsele aplicate de justiţie unor personaje influente din fotbalul autohton asigură premisele pentru un reviriment sănătos. Noul management din fruntea fotbalului autohton are şansa de a veni cu o strategie coerentă, pe termen lung, strategie axată pe criterii de performanţă şi pe revalorizarea fotbalului ca fenomen de masă. Cu o populaţie în jurul a 20 de milioane de locuitori, România are o bază de selecţie substanţială. Iar dacă strategiile şefilor fotbalului vor fi direcţionate şi în direcţia atragerii de sponsori şi de finanţări către cele mai iubit dintre sporturi, atunci reţeta nu poate fi decât una a succesului.

Dacă Răzvan Burleanu, în calitate de nou preşedinte al FRF va miza pe atingerea unor asemenea obiective, atunci fotbalul românesc va avea şansa ca, pe termen mediu, să redea românilor satisfacţiile pe care le-a adus “generaţia de aur” reprezentată de Gheorghe Hagi sau generaţiile unor fotbalişti de mare talent precum Nicolae Dobrin sau Ilie Balaci.

Dincolo de atuul tinereţii, Răzvan Burleanu trebuie să arate că poate depăşi reproşurile pe care i le-au adus contestatarii. Pe de o parte, vorbim despre criticile conform cărora noul şef al FRF nu are o experinţă relevantă în fotbal şi că nu provine direct din mijlocul fenomenului fotbalistic. Pe de altă parte, Răzvan Burleanu trebuie să demonstreze că nu a ajuns în fruntea FRF doar pentru că a profitat de culoarul lăsat liber ca urmare a retragerii din cursa pentru şefia Federaţiei a lui Gică Popescu, exponent al “generaţiei de aur”, arestat în dosarul transferurilor.

Dincolo de culisele confruntării pentru conducerea FRF, realitatea este că fotbalul românesc intră, în numai jumătate de an, într-o nouă eră. După ce în noiembrie 2013 Gino Iorgulescu a câştigat şefia Ligii Profesioniste de Fotbal în faţa lui Dumitru Dragomir (cel care condusese LPF timp de 17 ani), în martie 2014 are loc marea schimbare şi la FRF. Rămâne doar ca planurile şi strategiile conducerii fotbalului românesc să producă şi rezultatele mult aşteptate de către iubitorii sportului-rege.