Scrisoarea unui medic rezident către Iohannis: În ultimele 48 de ore am dormit 5 ore

"Bună ziua, Domnule Preşedinte

Abia am ieşit din gardă. În ultimele 48 de ore am dormit 5 ore şi acesta e un caz fericit. Unii din colegii mei vor apucă să doarmă abia mâine, după ce vor fi terminat cu externările şi internările de astăzi. După ce câţiva, destui, pacienţi nemulţumiţi le vor fi vorbit urât, ca unor funcţionari publici care trebuie blamaţi pentru cum merge sistemul de sănătate. După ce vor fi luat o cafea şi un corn ca să aibă energie să se răţoiască la alţi colegi pentru a-i intimida şi a obţine un loc la calculator, la care să îşi facă treabă cu imprimarea actelor de care au nevoie pacienţii: externări, scrisori medicale, reţete, referate ș.a.m.d. După ce vor fi sunat sau vor fi răspuns, când reuşesc să aibă un minut liber, la apelurile soţiei/soţului ca să vadă ce mai fac cei de acasă.

Unii dintre colegii mei iau şpaga ca să poată luă un taxi spre casă când, la oră 8 pm, îşi termină munca la spital. Este condamnabil, ştiu. Ţine chiar de codul penal, nu? Ca să aibă cu ce cumpăra rechizite şcolare copiilor. Am o colegă însărcinată care refuză să intre în concediu prenatal, deşi e peste puterile ei să muncească doar pentru că salariul, deja infim, ar deveni jignitor de insuficient. Eu sunt un caz fericit. De la o lună la alta nu rămân cu bani, dar îmi permit să îmi plătesc chiria, mâncarea, abonamentul de metrou.

Ne drămuim banii ca să ne ajungă până la următoarea zi de salariu, dar ce să vedeţi? Se termină tot timpul la mai puţin de 2 săptămâni după ce i-am primit. Unii dintre noi au noroc să se poată împrumuta de la părinţi/fraţi/surori/prieteni. Ne este jenă şi ruşine să facem asta, cu împrumutul. Dar e singura variantă sănătoasă la a lua şpagă (nu din dorinţa de a avea cât mai mult, ci din nevoia de a-ţi cumpăra un sandwich în timpul gărzii. Ştiu, poate vă vine greu să credeţi).

Părinţii noştri, cei care ne-au felicitat la început şi s-au bucurat când am ales să studiem medicina, ne blamează că la vârsta noastră (28, 30, 35) nu avem casă, copii, familie şi nici nu ne pregătim încă să o facem, cei mai mulţi dintre noi".

Citiţi scrisoarea în variantă integrală AICI