Şefia PMP sau lupta calicilor pe ceaunul gol. Cum încearcă Udrea să se salveze

Dincolo de retorica fostei consiliere de la Cotroceni şi a celor apropiaţi ei, care susţin că cele 6,2% obţinute la vot reprezintă un procent bun pentru populari, rezultatul PMP demonstrează cât de slab este în realitate acest partid de buzunar. Chiar şi cu sprijinul vădit al lui Traian Băsescu, Mişcarea Populară a fost depăşită în alegeri inclusiv de Mircea Diaconu, candidat independent care, din lipsă de fonduri, a dus în mare parte o campanie de tip door-to-door.

În schimb, acum PMP-ul a intrat în febra alegerilor interne, sâmbătă partidul condus oficial de Eugen Tomac urmând să îşi aleagă în congres conducerea. Până acum, pentru poziţia de preşedinte al PMP şi-au anunţat candidatura Adrian Papahagi, Daniel Funeriu şi Adrian Rădulescu şi, desigur, Elena Udrea.

În timpul conferinţei de presă de joi în care şi-a făcut publică intenţia de a ocupa funcţia de preşedinte la PMP, fosta şefă a cancelariei prezidenţiale a ţinut să declare că "alegerile europarlamentare au confirmat potenţialul Mişcării Populare. Este un proiect în care cred de când m-am alăturat Mişcării Populare şi încurajez toţi colegii să creadă mai departe că, după demonstraţia de la europarlamentare, vom putea arăta că suntem ceea ce am promis că vom fi, şi anume un partid care va face diferenţa pe scena politică, care va duce mai departe viziunea despre România a preşedintelui Băsescu, o viziune în care statul de drept, independenţa justiţiei, reformele contează enorm".

Dincolo de tonul de auto-mulţumire faţă de performanţele electorale ale PMP, care nu este împărtăşit de toţi contra-candidaţii săi, victoria Elenei Udrea în cursa pentru şefia partidului nu va reprezenta decât o oficializare a unei stări de fapt existente şi în prezent. În schimb, congresul de sâmbătă nu va contribui deloc la rezolvarea problemelor de care PMP suferă, şi anume lipsa unui lider credibil şi al unui program coerent.

În realitate, Elena Udrea pare să încerce să îşi salveze propria imagine, care a ieşit extrem de şifonată în urma campaniei electorale. În fond, ea era prima în afişele PMP din timpul campaniei, deşi nu avea vreo funcție oficială în interiorul partidului şi nici nu candida pentru un post de eurodeputat.

De asemenea, intrarea Elenei Udrea în cursa internă trebuie privită în contextul mai larg al mişcărilor ce au loc la drepta eşicherului politic din ultima vreme. Pe zi ce trece devine mai evident că noul favorit al lui Traian Băsescu este Klaus Iohannis şi că, mai devreme sau mai târziu, PMP-ul se va alătura construcţiei de drepta realizată de PNL şi PDL. Astfel, decizia de a candida pentru şefia PMP rămâne cam singura variantă viabilă pentru Elena Udrea, victoria aproape sigură salvând ce a mai rămas din orgoliul fostei blonde de la Cotroceni. În final, tot acest joc ieftin de imagine nu va reuşi să ascundă faptul că Elena Udrea nu mai reprezintă un actor politic important şi că acum vrea să îşi salveze propria imagine.