Semnal pentru sustinatorii lui Traian Basescu – si ei pot beneficia de pe urma normalizarii Romaniei

O vedeti in jurul vostru, in realitate sau in spatiul virtual – tentatia de a injura, de a spune ca albul e negru, de a denatura si manipula, de a desfiinta adversarii, de a simplifica totul in noi vs restul, de a ignora ideile bune doar pentru ca ele vin din partea unora considerati adversari etc.

Suntem o natie ciudata, in care elitele noastre mediocre prefera inregimentarea unor pozitii principiale ferme. Nu s-a intamplat asta doar in ultimii ani, ci mai mereu. Banui ca mereu vom cauta nod in papura oricarei performante, oricarei vesti bune si oricarui semnal ca cineva poate reusi ceva peste medie. Aceasta atitudine a fost amplificata, mai bine de 10 ani, de un presedinte care continua sa se creada bun, desi majoritatea romanilor il cred rau (s-a transformat, cum bine spunea cineva, din raul cel mai mic in Raul Absolut). Iar cei care l-au sustinut public simt acum ca vine momentul decontului si, preventiv, tipa ca din gura de sarpe, speriati ca ar cadea de partea cealalta, alaturi de invinsi, acolo unde se uitau, de obicei, cu scarba si dezgust.

Vorbim de un presedinte care avea sansa concilierii cu trecutul, cu adversarii sai si cu istoria, in acest ultim mandat, dar care a preferat sa nu dea nici un pas inapoi de la modelul sau majoritarist, in care impartirea romanilor in buni si rau chiar a capatat accente fasciste (imi asum acest termen, desi exista aceasta moda a blamarii sale). Un model razboinic, ce a functionat foarte bine in lupta politica, a distrus insa credibilitatea Presedintiei ca element de echilibru si de intelepciune in societate. 10 ani de politizare, de polarizare si de dezbinare nu au cum sa nu isi puna amprenta asupra noastra, a tuturor. Acest model a fost sustinut de o clica de scribi politruci (unii profund respectabili intelectual sau artistic), care au construit o intreaga ideologie a liderului bun si care, pentru a-si justifica favorurile din bani publici (dovedite in aceste luni de institutii respectabile si neutre, precum Curtea de Conturi), au alimentat ura si dezbinarea la niveluri fara precedent de la comunisti si legionari incoace. Acestia, dupa ani de zile de beneficii materiale, dupa ani de zile in care au ocupat functii importante, dupa ce mult timp au girat prin deciziile lor politici care au facut rau sau care au avut efecte nefaste pentru multe categorii sociale – se comporta astazi ca victime sigure intr-un razboi care, spun ei, n-are nici o legatura cu ei. Daca ar fi onesti cu ei insisi, ar recunoaste ca si ei au avut o contributie la actualul climat social si politic!

Cei care il urasc pe Traian Basescu sunt astazi acuzati ca recurg la arme similare impotriva lui (ca si ei ataca dur, ca si ei apeleaza la lovituri politice socante sau ca si ei folosesc o comunicare ofensiva impotriva adversarilor sai etc) – insa aceste atacuri au o mare problema de fond: cei care au suferit de pe urma regimului Basescu  chiar au fost victime, in timp ce aceia care l-au sustinut pe Traian Basescu au fost, pana acum, doar privilegiati. Probabil, la finalul acestui an, regimul Basescu va fi deja terminat.

Intrebarea care apare este daca metodele folosite pentru a invinge acest regim vor mai trebui folosite de un nou presedinte vreodata? In mod normal, n-ar trebui! In mod normal, Romania n-ar trebui sa isi rateze noua sansa a normalitatii. N-ar trebui incepute vanatori de vrajitoare si noi hartuieli politice. N-ar trebui sa fie iar folosite instrumentele justitiei impotriva adversarilor politici (la fel ca in ultimii 10 ani). N-ar trebui sa ne mai temem de un presedinte-jucator, nici de faptul ca politica va fi una agasanta, suparatoare si zgomotoasa in fiecare moment al existentei ei. N-ar trebui sa fim stresati ca iese iar cucul la 18:30 sa isi bata joc de agenda publica. N-ar trebui ca presedintele sa ne jigneasca inteligenta cu minciuni, dezinformari si cu manipulari politice. Partidele de opozitie n-ar trebui sa se teama ca presedintele le va distruge, iar partidele de la putere n-ar trebui sa se teama ca presedintele nu le lasa in pace. Societatea civila n-ar trebui sa ramana in paradigma ca doar prin aliniere, subordonare si umilire politica pot supravietui.

Ultimii 2 ani de guvernare anti-Basescu ne-au aratat ca, dincolo de isteria propagandistilor, exista semne ca normalitatea poate exista! O guvernare social-democrata a luat importante masuri de dreapta, pentru a sustine economia. A sustinut taxarea unica in ce priveste firmele (oferind acestora una din cele mai reduse taxari din UE). A acceptat pastrarea in functii a unor oameni numiti de partidele de dreapta (gen Avocatul Poporului, presedintele TVR) sau de cei apropiati de presedinte (capetele importante din justitie, de pilda). A reluat cresterea economica si atragerea fondurilor europene – prin actiuni in care nu s-au blocat proiectele din trecut (de exemplu, guvernul a continuat finantarea proiectelor initiate de PDL, si nu le-a blocat inlocuindu-le cu propriile proiecte). Si lista poate continua, pentru cei care au suficienta decenta sa vada dincolo de propaganda. Daca acesta linie de guvernare va continua si cu un nou presedinte, exista semne ca apusul epocii Basescu inseamna doar iesirea acestuia din politica si nu inceputul unei perioada de opresiuni si distrugere, de sens contrar. Repet, vorbesc de semne. Ele trebuie sa se transforme intr-un proiect concret, asumat explicit, solid.

Spun aceste lucruri pentru cei care vad in noul razboi discursiv Basescu vs Ponta semnul unui macel care va diviza Romania pentru o noua decada. Disputa de campanie din aceste zile ar putea da aceasta impresie. Insa, aceasta batalie electorala, pentru Parlamentul european, va trece, fara mari urmari. Lupta electorala prezidentiala, insa, va fi mult mai urmarita de romani, iar cicatricile care se pot crea cu aceasta ocazie pot fi urate si adanci. Lupta dintre regimul Basescu si cei care i se opun nu este doar una de oameni, ci si una de model. Daca ramane doar o batalie a unor oameni, nu se va schimba mare lucru in Romania in afara numelor celor care controleaza puterea (o schimbare importanta pentru acestia, dar nu si pentru restul lumii). Daca aceasta batalie va fi, asa cum cred ca este in prezent, una a unor modele diferite, a unor proiecte diferite, a unor atitudini diferite, sansa normalitatii nu va fi ratata. Si de ea ar putea beneficia cu totii – inclusiv indirect cei care il sustin astazi pe presedinte ca pe ultima lor speranta, si care sunt dispusi in aceste zile la mizerii incredibile din disperarea ca cei care vor veni le vor face si lor ce a facut presedintele Basescu cu adversarii sai in trecut.