Sfântul NECTARIE, tămăduitorul bolnavilor de CANCER. Mărturia unei credincioase: "Am plecat acasă VINDECATĂ!"
Sfântul Nectarie a trecut la cele vesnice in noaptea zilei de 8 noiembrie 1920, fiind inmormantat in ctitoria sa, din insula Eghina: Manastirea Sfanta Treime. Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Nectarie in ziua de 9 noiembrie.
Printre nenumaratele daruri primite de la Dumnezeu, Sfantul Nectarie a fost preaslavit si cu darul facerii de minuni. Pentru nenumaratele minuni pe care le-a facut si inca le mai face Dumnezeu, pentru rugaciunile Sfantului Nectarie, acesta din urma a fost numit “Taumaturgul”, adica “Vindecatorul”, scrie sfatulparintilor.ro.
Sf. Nectarie s-a nascut in oraselul Silivria din Tracia, de pe actualul teritoriu al Turciei, la 1 octombrie 1846, fiind crescut, impreuna cu cei 6 frati ai sai, in dreapta credinta. La varsta de 14 ani se indreapta catre Constantinopol, unde munceste din greu pentru hrana. Singura lui mangaiere, dupa orele istovitoare de munca, era Sfanta Biserica. Remarcat de catre conducatorii Scolii Metocului Sf. Mormant, este angajat ca pedagog si invatator la aceasta scoala. Tot ca invatator, incepand de la varsta de 20 de ani, il aflam si in insula Hios. La 27 de ani isi urmeaza glasul constiintei si, din dragoste pentru Hristos, devine monah la Manastirea Nea Moni, de pe aceasta insula. Ajutat de Dumnezeu printr-un om bogat, care era cucerit de viata sfanta dusa de catre Parintele Nectarie, el isi implineste visul de a invata si termina liceul in 1881. Cu binecuvantarea Patriarhului Alexandriei, urmeaza Facultatea de Teologie din Athena.
Reintors in Alexandria Egiptului, este numit predicator principal al Patriarhiei. Tot atunci, Sf. Nectarie tipareste mai multe carti de raspandire a dreptei credinte. Trece prin toate treptele ierarhice, fiind hirotonit (15 ianuarie 1889) episcop si numit Mitropolit de Pentapolis. In anul 1890, din pricina unor neintelegeri, este trimis in Grecia. Injosit si trecut cu vederea multa vreme, ajunge in cele din urma director al Seminarului Teologic Ortodox Rizareion. In afara de formarea tinerilor seminaristi, s-a ocupat si de cresterea duhovniceasca si inchegarea unei stranse comuniuni intre cei care ii erau ucenici. Renunta la functia de conducator al Seminarului Teologic dupa ce considera ca si-a indeplinit datoria si intemeiaza impreuna cu un grup de ucenice Manastirea Sfanta Treime din insula Eghina. Dupa trecerea sa la cele vesnice, in 1920, printr-o intamplare minunata, trupul sau este descoperit neputrezit si izvorand mir. Canonizarea sa a avut loc in 1961, fiind serbat pe 9 noiembrie. Despre minunile savarsite de Sf. Nectarie in zilele noastre - mai ales vindecari de cancer si alte boli grave, ce se savarsesc la moastele sale, ori cu untdelemn de la candela sa - s-au scris nenumarate carti in Grecia, care in parte au fost traduse si in romaneste, scrie crestinortodox.ro.
Minunatele vindecari
Recent, o data cu asezarea raclei cu particele din moastele sale la Manastirea Radu-Voda, au inceput sa fie consemnate si la noi nenumarate minuni, probate cu martori. Astfel ca multime de pelerini din toata tara au inceput sa soseasca la Radu-Voda. Asteptarile lor nu au fost inselate de catre Sf. Nectarie Taumaturgul.
Nu sunt puţini cei care au simţit ajutorul lui, motiv pentru care mănăstirea bucureşteană va scoate şi o carte cu minunile sale. Una dintre ele este relatată de ziarullumina.ro.
"Am plecat acasă vindecată!"
"L-am cunoscut pe Sfântul Nectarie de curând, prin intermediul unei prietene de familie şi a unei bune prietene din Atena, care a fost la Eghina de mai multe ori şi, ca orice grec, are o evlavie deosebită pentru acest sfânt. Ceea ce vreau să vă fac cunoscut este faptul că mă consider o nevrednică trăitoare a unei minuni de vindecare săvârşită de Sfântul Nectarie. Evenimentul s-a petrecut de curând şi citind cartea despre Sfântul Nectarie, am primit şi răspunsul la întrebarea: De ce mi s-a întâmplat aceasta? Pentru ca Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului Nectarie, să facă o nouă minune, pentru întărirea în credinţă a mea şi a celor care vor cunoaşte viaţa acestui minunat sfânt contemporan, precum şi a minunilor sale.
Am o mare milă şi dragoste pentru animale, de aceea simt frecvent nevoia de a le mângâia, de a le îngriji, de a mă împrieteni cu ele. Am fost la ţară la nişte rude şi, pentru că şi-au luat un câine nou, am dorit să mă împrietenesc cu el. Prin urmare, am luat vasul cu mâncare şi m-am dus să-i dau să mănânce, fără să am nici o teamă faţă de el. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar câinele m-a muşcat de mâna dreaptă, prinzându-mi degetele şi palma în gură.
Primul lucru care mi-a atras atunci atenţia a fost faptul că nu m-am speriat. Nici o clipă nu am simţit frica. Nu ştiu dacă acest lucru se poate pune pe seama şocului de a nu crede ceea ce mi se întâmpla. Totuşi l-am lăsat să îmi dea drumul singur, fără să îmi trag mâna.
Curios lucru, aceasta s-a întâmplat rapid, astfel încât nu aveam decât o leziune profundă (în urma caninului), care îmi sfâşiase podul palmei, iar restul erau până la 12-13 leziuni superficiale. Aceasta se întâmpla duminica.
Ziua următoare am venit la Bucureşti, iar vineri, prietena de familie de care vă spuneam m-a invitat să mergem împreună la Sfântul Maslu la Mănăstirea "Radu Vodă". Nu am ajuns de la început, ci când se citea a treia Sfântă Evanghelie. Imediat au venit părinţii să ne ungă cu ulei sfinţit.
Din momentul în care uleiul sfinţit s-a aflat pe mâna mea, am simţit că se întâmplă ceva. Nu am realizat ce, decât după ce am apucat să mă închin la Sfintele Moaşte ale Sfântului Nectarie. În biserică, în timpul Sfântului Maslu, sub ochii mei, cu mine se întâmpla o minune! Sunt medic, şi astfel de plăgi nu evoluează în mod natural astfel, cum vedeam sub ochii mei! Leziunea cea mai profundă şi cea mai handicapantă s-a vindecat din profunzime spre suprafaţă.
Nici acum când vă scriu cu mâna pe care mi-au vindecat-o Dumnezeu şi Sfântul Nectarie nu-mi vine să cred. Puteam să îmi fac semnul Sfintei Cruci!
S-a vindecat atât de rapid, încât leziunile superficiale păreau mai grave decât cea profundă.
Am plecat acasă vindecată! Am putut să îmi folosesc mâna dreaptă ca şi cum n-aş fi avut nimic! Mulţumesc lui Dumnezeu şi Sfântului Nectarie. "Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi!" Mulţumire şi recunoştinţă Sfântului Nectarie! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!"
Ştirile orei
O consecinţă directă a crizei este că tot mai puţini oameni au încredere în bănci, inclusiv băncile de spéŕmã, arată un sondaj recent. Astfel, un preot inventiv a decis să-şi păstreze spéŕma în sfântul potir, departe de privirile curioase ale credincioşilor sau de eventualele enoriaşe care poftesc la boaşele părintelui.
“Să-mi depun spéŕma la bancă ? Aţi înnebunit ? Nu mi-aş depune nici măcar banii pe care-i obţin prin jupuirea fraierilor care vin să-mi asculte sporovăiala duminicală.” a spus părintele Maricel Pedofileanul. “Ăia de la bancă sunt nişte incapabili, poţi să te trezeşti că îţi pierzi în câteva clipe spéŕma de-o viaţă. Eu fac muncă manuală la fiecare rugăciune, nu vreau să mă trezesc că pleacă vreunul cu toată averea mea într-o valiză.”
Pe de altă parte, există preoţi care aleg să-şi păstreze spéŕma în cădelniţă sau în sticlele cu vin liturgic: “Credincioşii sunt de-a dreptul înnebuniţi după vinul liturgic. Într-adevăr, unii se mai întreabă din când în când de ce are gust bizar şi consistenţă cleioasă, dar le spunem că acest lucru se petrece datorită credinţei noastre bimilenare, vii şi nealterate. Intenţionăm ca în viitorul apropiat să introducem în parohii moaşte marinate în spéŕmã, dar acestea vor fi rezervate enoriaşilor premium, acelora care ne fac reclamă pe net sau postează pe Facebook citate din Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Iustin Pârvu şi Petre Ţuţea.”
O consecinţă directă a crizei este că tot mai puţini oameni au încredere în bănci, inclusiv băncile de spéŕmã, arată un sondaj recent. Astfel, un preot inventiv a decis să-şi păstreze spéŕma în sfântul potir, departe de privirile curioase ale credincioşilor sau de eventualele enoriaşe care poftesc la boaşele părintelui.
“Să-mi depun spéŕma la bancă ? Aţi înnebunit ? Nu mi-aş depune nici măcar banii pe care-i obţin prin jupuirea fraierilor care vin să-mi asculte sporovăiala duminicală.” a spus părintele Maricel Pedofileanul. “Ăia de la bancă sunt nişte incapabili, poţi să te trezeşti că îţi pierzi în câteva clipe spéŕma de-o viaţă. Eu fac muncă manuală la fiecare rugăciune, nu vreau să mă trezesc că pleacă vreunul cu toată averea mea într-o valiză.”
Pe de altă parte, există preoţi care aleg să-şi păstreze spéŕma în cădelniţă sau în sticlele cu vin liturgic: “Credincioşii sunt de-a dreptul înnebuniţi după vinul liturgic. Într-adevăr, unii se mai întreabă din când în când de ce are gust bizar şi consistenţă cleioasă, dar le spunem că acest lucru se petrece datorită credinţei noastre bimilenare, vii şi nealterate. Intenţionăm ca în viitorul apropiat să introducem în parohii moaşte marinate în spermă, dar acestea vor fi rezervate enoriaşilor premium, acelora care ne fac reclamă pe net sau postează pe Facebook citate din Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Iustin Pârvu şi Petre Ţuţea.”
Pune-ţi sutana de aur, prinde-ţi părul c-o scufie.
Dacă vrei să dai cu-agheasmă ca să strângi de-o mică plasmă,
Ia busuiocul din grădină, bagă schema cea divină.
Orice moliftă îţi place, fă acuma cum îţi spun,
Vezi tămâia care zace şi mai dă-i cu fum !
Bate clopotul mai tare dacă vrei să mântuieşti,
Bagă-ţi limba în icoane dacă vrei să preaslăveşti !
Bate clopotul mai tare dacă vrei s-o arzi divin,
Bagă-ţi capu-n pangar, bagă-ţi capu-n pelerin !
Daca vrei să schimbi oraşul, dacă nu-ţi mai place Iaşiul,
Ia o nouă parohie, mai avută ca să fie,
Bagă cântul mult mai tare, ia un sponsor mai cu stare !
Daca ai intenţii bune dar vrei şi subvenţie,
Orice moliftă îţi place, fă acuma cum îţi spun,
Vezi tămâia care zace şi mai dă-i cu fum !
Bate clopotul mai tare dacă vrei să mântuieşti,
Bagă-ţi limba în icoane dacă vrei să preaslăveşti !
Bate clopotul mai tare dacă vrei s-o arzi divin,
Bagă-ţi capu-n pangar, bagă-ţi capu-n pelerin !
Dragi credincioşi, sunt Preafericirea Mea Daniel şi în calitate de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române vă înştiinţez că suntem în pragul colapsului: ţara noastră a rămas fără resurse de rahat!
Din cauza sărbatorilor ortodoxe din ultimele săptămâni, rezerva de rahat a României a fost epuizată. Deşi existau câteva diferenţe de opinie între membrii Sfântului Sinod, când a fost vorba de mâncat rahat, cu toţii au ajuns la un consens şi nimeni nu a mai ţinut cont de funcţie, vârstă şi simpatii, toţi aceştia trecând direct la înfulecat.
Trist este faptul că majoritatea credincioşilor nu s-au mulţumit sa consume rahat în timpul slujbelor, ci şi-au luat si câte doi saci pentru acasă. Absolut toţi enoriaşii au mâncat rahat în timpul slujbelor, în timpul discuţiilor de pe marginea străzii şi chiar alături de familiile lor, la chermeze, nunţi, botezuri sau cumetrii.
Pasiunea pentru consumul de rahat s-a răspândit rapid, astfel că o multitudine de preoţi, diaconi, călugari, episcopi si mitropoliţi s-au apucat, la rândul lor, să mănânce rahat. Din păcate pentru ei, zăcămintele de rahat ale României au fost epuizate, astfel că doar printr-o minune va mai fi descoperit vreun zăcământ de rahat care încă n-a fost consumat în această ţară. În acest mod se poate explica de ce, în ultima perioadă, foarte mulţi credincioşi au început să mănânce rahat în afara ţării, chiar si prin moschei, sinagogi si temple.
Cu sufletul plin de speranţa că vom identifica un nou zăcământ de rahat pe teritoriul ţării noastre, astfel încât să nu fie nevoie sa apelăm la importuri şi gândindu-ne cu evlavie la Bântuitorul nostru Iisus, vă spun „Fiţi binecuvântaţi, fiilor”. Doamne ajută!