BLESTEMUL lui SFÂNTUL PETRU! TRANSFORMAT din OM ŞI OBLIGAT SĂ-ŞI STRIGE NUMELE!

Bunicii sfătoşi de prin sate le spuneau nepoţeilor că Sfântul Petru ţine cheile raiului şi le deschide poarta numai celor care merită. Şi tot el, mai spun unii, ţine cheile cămărilor cereşti, din care împarte hrană pentru toate animalele. În multe poveşti vedem că Sfântul Petru dă de mâncare lupilor, care sunt câinii lui.

Până acum câteva zeci de ani, nu toţi ţăranii reuşeau să înveţe să scrie şi să citească. Şcoala era scumpă, în gospodărie era treabă multă… Asta nu înseamnă că ei nu învăţau nimic! Ştiau foarte multe lucruri, dar le învăţau din vorbă în vorbă, din auzite şi văzute pe la alţii, din poveşti şi legende, şi din propria experienţă. Aşa ţineau şi socoteala zilelor, după sărbătorile ortodoxe şi tradiţii vechi, legate de începutul anotimpurilor, de obiceiurile păsărilor şi animalelor, scrie ziarullumina.ro.

Sfântul Petru şi lupii

Ei au observat că două sărbători ale Sfântului Petru cad în mijlocul iernii (16 ianuarie - Închinarea cinstitului lanţ al Sf. Ap. Petru) şi în mijlocul verii (29 iunie - Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel), perioade în care lupii sunt foarte activi. Astăzi, cei care locuim la oraş, nu ne mai temem de lupi, dar, la ţară, lângă pădure, nu este uşor lucru nici azi să auzi haita de lupi urlând lângă sat, iarna, sau să-ţi fure mieii şi oile, vara. Şi pentru că prea se potriveau toate, oamenii au născocit poveşti în care Sfântul Petru împarte mâncarea lupilor. În ziua de Sfântul Petru, că-i iarnă, că-i vară, lupii se adună într-un loc anume şi urlă cu toţii, chemându-l pe Sfânt. El îi aude şi coboară din rai şi le urseşte ce să mănânce fiecare: o oaie, o iapă, un mânz etc. Lupul mănâncă numai cât i-a fost dat. Oamenii încercau să se ferească de lupi nelucrând în anumite zile din an, dedicate lupului: Teclele (24 septembrie), când lupii încep să dea târcoale la oile de pe munte; Filipii de Toamnă (10-14 noiembrie), când începe perioada de împerechere a lupului; de Sfântul Andrei (30 noiembrie), când se formează haitele de lupi; de Sfântul Petru de Iarnă (16 ianuarie), de Filipii de Iarnă (25 ianuarie-2 februarie), când se încheie perioada de reproducere şi se destramă haitele.

Cucul şi Sfântul Petru

Oamenii de la sate au observat că această pasăre se comportă altfel decât altele. S-au minunat că nu-şi face cuib şi îşi lasă ouăle în cuibul altor păsări. Au observat şi faptul că el cântă numai de la Buna Vestire (25 martie) şi până la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie). De aceea, au născocit o poveste care să explice de ce cucul tace brusc, după ziua celor doi Apostoli.

Cică, era, pe vremuri, un tâlhar mare, numit Cucu. Tot atunci, Sfântul Petru trăia pe pământ, om gospodar, cu casă mare şi o herghelie de cai cum nu se mai afla sub soare. Aude Cucu de caii Sfântului şi îi fură într-o noapte. Sfântul Petru a ghicit cine i-a furat şi a plecat după hoţ. I-a cerut lui Dumnezeu să-i dea nişte câini voinici şi Domnul a făcut lupii. De atunci, cică, lupii ar fi câinii Sfântului Petru. Dar, deşi lupii îi luaseră urma tâlharului, tot nu l-au ajuns. Era prea întuneric în pădure şi Sfântul I-a cerut atunci lui Dumnezeu să-i dea nişte făclii; Domnul a făcut licuricii. Dar, toate încercările de a-l ajunge pe Cucu au fost zadarnice şi, de supărare, Sfântul Petru l-a blestemat pe tâlhar să se prefacă într-o pasăre care să-şi strige numele prin pădure. Tâlharul s-a făcut pasăre şi, de atunci, rătăceşte prin păduri, cântându-şi numele. Dar, când vede licuricii, se teme că îl urmăreşte din nou Sfântul Petru şi, de aceea, tace.