Sindromul șpăgii în învățământ

Mai presus de detaliile sordide, de zarzavagioaică ce-și târguiește cu tupeu marfa-n Obor, șochează tonul și vocabularul cu care învățătoarea Dana Blându îi răspunde unui părinte care, în fond, nu face decât să i se adreseze cu pronumele de politețe. Pentru acest simulacru de dascăl însărcinat de statul român cu educația unor copii, părinții sunt categorisiți și se așază ca marfa pe raft: săraci, nesimțiți. Statusul lor social, pe care un adevărat dascăl al trebui să-l ignore voit, trece prin același proces revoltător: avem părinții Montblanc și părinții Bic. Fără exagerare, poate că acesta este momentul exact în care un asemenea personaj ar trebui să descopere cum este să scrii pentru foarte multă vreme doar cu creionul chimic și să pui punct până se dă stingerea. Profesoara șpăgară așteaptă decizia ISMB și a Parchetului. Ce merită să i se întâmple? Pușcărie, suspendare, excludere?

Sentimentul de revoltă trezit de acest scandal este atât de generalizat, încât au dispărut undeva în planul doi și s-au stins chiar și acele voci care încercau de obicei să găsească tot felul de scuze și justificări pentru acțiunile celor ajunși în situația ingrată de a da cu subsemnatul pe răspundere proprie. Aici nici nu mai vorbim de decalajul mereu amintit între categoriile socioprofesionale. Avem de-a face cu nesimțire în stare pură și asta în condițiile în care România se zbate încă să iasă din situația economică precară în care au abandonat-o guvernările ”marionetă” din anii trecuți. Toți românii sunt în această situație, tuturor le-a ajuns cuțitul la os și, pentru cei care au dubii, este suficient să citească știrile despre casele scoase la mezat de bănci pentru creditele ”epocii Băsescu” prinse cu criza-n vine și rămase neachitate. Când o țară-ntreagă se zbate și se luptă pentru a ieși din marasm, nu poate veni o asemenea sfidare, mai ales într-o zonă eminamente vocațională cum este cea a învățământului. Persoana respectivă se consideră superioară, o excepție de la regula și condițiile unanime, detaliu care o îndreptățește în propria ei opinie să bage mâna adânc în buzunarul nostru, al celorlalți, rămași la statutul de bieți muritori de rând.

Un semn bun dar încă insuficient l-a dat Ministerul Educație Naționale, prin vocea ministrului Remus Pricopie care a subliniat răspicat că ministerul pe care-l conduce respinge corupția la orice nivel. Semnalul clar este de refuz al unor astfel de practici și respingerea acestui veritabil sistem paralel de taxare a părinților. Dar să nu ne facem iluzii. Acesta nu este un caz singular, este un sindrom în toată regula. Când niște profesori de liceu pot fi săltați pentru cercetări împreună cu directoarea lor, pentru presupusa șpagă strânsă la bacalaureat, ar fi o dovadă de ipocrizie extremă să considerăm mai puțin blamabil tupeul educatoarei de grădiniță care solicită prin interpuși și strânge de la părinți un mizilic de primă de 1000 de lei, la sfârșit de an. Mulți dintre părinții respectiv nu văd la rândul lor nici măcar o fracțiune din respectiva primă de sărbători, dar, jenați și constrânși de spiritul de turmă și teama pentru copilul aflat în îngrijirea unei astfel de persoane, plătesc strângând din dinți. În multe instituții ale învățământului de stat, din toată țara, sub pretextul jenant al strângerii de fonduri pentru câte un paznic cu patru clase se adună sume care sfidează până și salariile cadrelor de conducere. Ministerul poate face un lucru simplu, în acest sens. Să nu se mai ascundă după degete. Aceasta este situația care se cere luată în considerare din oficiu și sunt necesare controale susținute și, mai ales, un permanent dialog cu părinții. Ideea unui hotline al ministerului, în acest sens, ar fi o inițiativă benefică.

România se află la o răscruce importantă, în care, privind spre viitor și străduindu-ne să modernizăm pe model occidental, uităm să mai privim și în urmă, la dezastrul trecutului care, la un moment dat, riscă să se prăvălească peste noi. Nu întâmplător, recent, s-a pus problema modernizării prevederilor legislative privind prostituția, în sensul aducerii acestora la standardele agreate la nivel european. Să nu uităm însă, luați de val, constructul legal absolut necesar pentru a ne feri de prostituția profesională, mai ales în acest caz particular în care primele victime sunt chiar copiii nostril.