Soarta conductei Nabucco afectată de o conductă rusească

Luna viitoare, Azerbaidjanul ar urma să ia o decizie cu privire la conducta prin care va exporta gaze naturale spre Europa. În cursă se află doi candidaţi: Nabucco, care a fost considerat mult timp favoritul Uniunii Europene, şi Trans Adriatic Pipeline (TAP) care ar urma să traverseze Grecia până în sudul Italiei. 

Potrivit analiştilor, şansele TAP au crescut în raport cu Nabucco în condiţiile în care Rusia vrea să construiască gazoductul South Stream, un proiect de 39 de miliarde de dolari. "Întrebarea este următoarea: mai este Nabucco viabil dacă South Stream va fi construit?" arată Andrew Neff, analist la firma de cercetare IHS.

Uniunea Europeană nu va avea un cuvânt direct în alegerea care va fi făcută în luna iunie de partenerii din consorţiul Shah Deniz, însă recenta modificare a poziţiei sale la cea de 'neutralitate' de la cea anterioară de sprijin pentru Nabucco ar putea fi una decisivă. În prezent, UE spune că ar fi fericită cu oricare din cele două conducte sau cu ambele.

"A avut loc o modificare dramatică", a declarat directorul de afaceri externe al TAP, Michael Hoffmann. În schimb, purtătorul de cuvânt al Nabucco, Christian Dolezal, susţine că proiectul beneficiază în continuare de un sprijin politic puternic.

Punctele tari ale celor două proiecte par relativ echilibrate. Costul Nabucco este estimat la peste opt miliarde de dolari în timp ce TAP ar fi cu 500 milioane de dolari mai ieftin. În schimb, Nabucco ar oferi acces la mai multe pieţe. "Ambele proiecte au avantaje şi dezavantaje" a declarat Gulmira Rzayeva, cercetător din cadrul Centrului pentru studii strategice, instituţie subordonată preşedintelui Azerbaidjanului.

Alegerea TAP, care nu trece prin teritoriul statelor dominate în mod tradiţional de Rusia, ar fi un avantaj politic pentru Azerbaidjan care nu este interesată să intre în conflict cu fostul lider din perioada sovietică. În plus, la finele anului trecut Rusia a demarat construcţia South Stream şi speră să livreze gaze naturale Europei cu mult înainte de 2019, când gazul natural din Azerbaidjan ar urma să ajungă în Uniunea Europeană.

Cu o lungime de 2.500 de kilometri, South Stream va traversa Marea Neagră după care va urma îndeaproape ruta Nabucco West. În plus, planurile pentru o rută sudică (ce ar fi putut concura cu TAP au fost abandonate), ceea ce constituie un nou avantaj pentru rivalul Nabucco.

Statele din sudul Europei vor şi ele să profite de pe urma acestor proiecte. Italia este interesată să-şi diversifice sursele de aprovizionare. Grecia, care se chinuie să-şi revină după criza datoriilor, vrea să strângă venituri suplimentare de pe urma conductei. În plus, potrivit diplomaţilor europeni, Trans Adriatic Pipeline ar avea avantajul de a creşte cooperarea între foştii rivali Grecia şi Turcia.

În cazul Nabucco, Bulgaria şi România, cele mai sărace state din Uniunea Europeană, ar beneficia de investiţii în infrastructură dacă Nabucco ar fi construit. Însă economiile lor nu se confrutnă cu problemele cu care se luptă Grecia iar conducta South Stream, care ar urma să treacă prin Bulgaria, Serbia, Ungaria şi Slovenia, ar aduce şi avantaje economice chiar dacă nu ar pune capăt dominaţiei Rusiei.

La rândul său Washingtonul este mai puţin preocupat de traseul conductei către aliaţii săi din NATO decât de modificarea situaţiei pe piaţa globală a energiei ca urmare a creşterii producţiei de gaze de şist şi a importanţei gazelor naturale lichefiate. Apariţia acestor două alternative a dat naştere unei dezbate dacă conductele luni care leagă utilizatorii finali de contracte relativ scumpe sunt jusitificate din punct de vedere economic.