Speranța înțelepciunii în USL stă tot la Ponta. De Crin ne-am convins

Înainte să iasă purtătoarea de cuvânt să comunice decizia partidului, a apărut pe surse în presă știrea potrivit căreia Crin Antonescu și Klaus Iohannis ar susține ieșirea PNL de la guvernare. La scurt timp după apare și o declarație a lui Crin care dezminte că ar fi avut astfel de pretenții și apare și doamna Pocora să ne explice că liberalii “au primit un mandat de fermitate, care înseamnă respectarea cu stricteţe a protocolului USL”. Dacă nu întelegeți ce vrea să spună fraza respectivă, asta este pentru că e o replica perfect goală de conținut, ca și acțiunile liberalilor din ultima perioadă.

Deja se împlinește o săptămână de “negocieri” în interiorul alianței de guvernare, o săptămână de lupte pentru rearanjarea raporturilor de putere atât în interiorul partidelor, cât și între partidele din coaliție. Se vorbește că cei aflați în conducere ar juca șah, Antonescu și Ponta și-ar muta oamenii ca pe piese de pe anumite poziții-funcții pe altele și s-ar ataca reciproc cu scopul de a obține fiecare o poziție favorabilă în fața celuilalt. Toate bune până aici, problema e că Antonescu nu joacă partida cu cine trebuie. Victor Ponta a declarat în repetate rânduri că nu dorește să candideze la alegerile prezidențiale, deci că nu dorește să îi fie contracandidat lui Crin. Și nu putem crede acum că liderul liberalilor se teme de Sorin Oprescu...

Antonescu a produs această situație păguboasă de șahuri repetate în cadrul alianței, situație cu totul nefastă pentru eficiența guvernării în primul rând, și a făcut-o ipotetic măcar pentru a-și promova oamenii aproapiați lui în partid, în Guvern și pentru opinia publică, sau cel puțin așa a fost prezentată inițial în spațiul public remanierea miniștrilor liberali. Nimic ieșit din comun: Stroe, Gerea și Chițoiu nu aveau imaginea cea mai bună, așa că i-a tras pe bară și a băgat oameni cu imagine mai coafată pentru a-și crește propriile șanse în alegeri. De atunci, însă, Antonescu a ieșit să comunice, mult mai des decât o făcea de obicei, pe chestiuni care țin de guvernare, de ministerele liberalilor, de exemplu, și a avut o serie de declarații curioase, dar dure la adresa colegilor de alianță, a lui Daniel Constantin și chiar și la adresa premierului. Iar ultima, despre neîncrederea în susținerea candidaturii sale de către PSD chiar pare că venită de nicăieri.

În aceste momente tensionate în care ruperea USL-ului prinde contururi mai accentuate ca niciodată de când activează uniunea, Crin s-a trezit să spună că el nu mai are încredere, și asta cică de vreun an, că social-democrații sunt serioși atunci când afirmă că îi susțin candidatura. Păi, parcă era vorba de Guvern? Parcă voiam să întărim guvernarea cu suflu proaspăt și să o eficientizăm nemțește. Nu? Atunci ce are a face susținerea pentru prezidențiale cu aducerea unor noi miniștri în Guvern? De ce amenință Crin cu ruperea alianței din cauza unei neînțelegeri comice, dacă “ăla micu’” să fie și el vicepremier sau nu, și asta după ce Dan Voiculescu iese și spune că el oricum nu ține morțis la funcția respectivă și că USL-ul trebuie să continue?

Dacă vă uitați atent ce s-a întâmplat în ultima săptămână veți vedea că Antonescu a avut niște conturi de reglat, atât în partid, cât și în coaliție și pe scena publică, iar prin acțiunile sale el a fost principalul factor de instabilitate, spre deosebire de discursul aproape pacifist al premierului. Victor Ponta a refuzat să profite de ocaziile de a-i da replică aliatului temperamental, probabil crezând inițial că nici nu ar fi vorba de ceva care privește partidul său sau programul comun guvernare al USL. Dar zi de zi, una după alta, lui Crin îi mai venea câte o replică tare despre chelneri sau mersul de mânuță la Guvern, pe care nu se putea abținea să nu le împărtășească în presă! Nu mai crede nimeni că Antonescu ar fi un mare jucător de șah – acum el pare din ce în ce mai aproape de copilul râzgâiat care vine și împrăștie toate piesele de pe tablă, pentru că voia de fapt piesele de cealaltă culoare, deși oricum nu știe cum se joacă.